Paris - Partea a V a

       A noua zi. 

     Mai aveam inca obiective de vizitat, ba mai mult am avut ocazia sa revedem si site-uri din zilele precedente si intr-un fel sa ne luam ramas bun. Scopul zilei era Palatul si gradinile Luxembourg. Am ales mersul pe jos. Asa ca am plecat catre Place de Clichy , de unde urmand Rue de Clichy am ajuns in Place d’Estienne d’Orves unde se afla vestitele Galerii Lafayete. Desi nu sunt o impatimita a centrelor comerciale si a cumparaturilor am ales sa intram sa vizitam acest mastodont comercial, insa nu am pierdut prea mult timp prin aceste locuri. Afara mi-au placut extraordinar de mult decorurile din vitrine, aranjate in spiritul sarbatorilor de iarna care se apropiau si in special pentru cei mici, care se aflau in fata lor in numar impresionant lipindu-si nasucurile de geamuri si privind catre papusile de toate felurile asezate in acele vitrine. In imediata vecinatate se afla Opera Garnier, pe care m-am bucurat s-o revad Am mers mai departe pe Av. de L’Opera pana in Place Andre Malreaux la Comedia Franceza. De fapt am avut astfel ocazia sa revad Palais Royal si Palais Louvre. Am trecut iarasi prin Pasajul Richelieu catre curtea Napoleon, am revazut piramida, Arcul de triumf Carrousel, dar le-am lasat in urma pentru ca nu acesta era scopul nostru, asa ca iesind din Louvre am traversat Sena pe Pont du Carrousel si am ajuns pe Quai Voltaire si trecand pe langa Institute de France, am mers pe Rue de Seine, am trecut pe langa Biserica St. Sulpice si pe langa Odeon si iata-ne ajunsi la Palatul Louxembourg.

     Francois de Louxembourg, print de Tingry a fost cel care a dat acest nume cladirii in 1570. Marie de Medicis l-a cumparat in 1612, impreuna cu terenul inconjurator. Proprietatea a apartinut apoi succesiv lui Gaston D’Orleans, Mademoiselle de Montpensier, Ducesa de Guise, Madame de Maintenon, Phillipe D’Orleans, Ducesa de Berry si Contelui de Provence, toti acestia au trait aici. Bonaparte a donat cladirea Senatului in 1800 si acest scop il are si astazi. Gradina in stil francez i-o datoram Mariei de Medicis. Aceasta este ornata cu fantani arteziene si cam cincizeci de statui, reprezentand regine si alte femei ilustre.

Am petrecut o dupa amiaza minunata in acest loc, totul a fost cu adevarat minunat, ne aflam intr-un loc incarcat de atata istorie.
Vestita Universitate Sorbona se afla la foarte mica distanta de acest parc si eram foarte multi studenti iesiti de la cursuri, bunici sau parinti cu nepoti. Vremea foarte frumoasa si calda. Ne-a parut rau cand a trebuit sa plecam din acest loc, dar am facut-o si ne-am indreptat catre Pantheon, biserica regala dedicata Sfintei Genevieve, comandata de Ludovic al XV-lea a fost terminata in 1790. Un an mai tarziu Revolutia a transformat-o in loc de odihna pentru ‘marii oameni’. In 1848 a fost declarat Templu al Umanitatii si in 1853 Biserica nationala.

    Cladirea are forma unui templu grec. In interior domul este decorat cu fresce ale lui Antoin-Jean Gros. In momentul vizitei nostre in Pantheon era o expozitie de arta moderna care nu prea ne-a dat posibilitatea sa-l exploram asa cum ar fi meritat, dar ne-am bucurat si de aceasta experienta cum am putut mai bine. 
     Am hotarat apoi sa mai hoinarim pe stradute , mai ales ca aceasta este si o zona universitara; am trecut si pe langa Sorbona, am colindat stradute inguste, cu nenumarate galerii de arta. A fost o seara de neuitat in care am simtit atmosfera boema a Parisului, nu numai cel de acum ci si cel de altadata.

     PARISUL IN CONCLUZIE

   Occidentul a fost exact asa cum mi l-am imaginat si poate si din aceasta cauza m-am simtit atat de bine inca din primul moment al sosirii mele. Poate asa este Parisul, poate asa este si in alte parti, cei care au colindat lumea mai mult decat mine pot sa-si formuleze opiniile in acest sens. Dar eu m-am simtit in Paris ca la mine acasa. Sa fi fost entuziasmul de a ma afla in alta parte? Poate. 

    Am perceput viata in alti parametrii si sunt convinsa ca aceasta experienta mi-a schimbat viziunea asupra lumii.

   Parisul nu este un oras extraordinar numai prin trecutul fabulos, de care francezii sunt atat de mandrii si pe care stiu sa-l pretuiasca si sa-l puna in valoare atat de bine, Parisul este un loc minunat chiar si astazi. Are un farmec si un ‘parfum’ aparte care-l face unic. Oamenii sunt extraordinari. Poate ca fiind obisnuiti sa traiasca intr-un oras in care se perinda zilnic in jur de doua milioane de turisti, si-au dezvoltat un fel de a fi atat de amabil si deschis. Politetea te inconjoara la orice pas ; intrii intr-un magazin oarecare si esti intampinat de un zambet prietenesc si un politicos ’Bon jour’, iar la plecare la fel un prietenesc ‘Au revoir’. Chiar daca orasul este foarte bine organizat si teoretic nu ai avea nevoie de indrumari ca sa te descurci de unul singur, oricand ai sa gasesti un parizian care sa te ajute. Asta in cazul in care nu nimeresti tot un turist ca si tine.

    Am descoperit ca francezii au un dezvoltat simt al esteticului, care il intalnesti la orice pas, in vitrinele magazinelor, in parcuri, obiectivele turistice, banalele blocuri (care nu seamana cu cele de la noi) cu ale lor balcoane impodobite cu flori. Organizare si ordine in toate si un bun simt gospodaresc. In afara periferiei nord estice, unde locuiesc foarte multi arabi si indieni nu am vazut in tot Parisul nici macar o hartie pe jos, sistemul de salubrizare este extrem de bine pus la punct. Deasemeni singurii caini din tot orasul erau cei cu stapan, deci nici picior de caine vagabond. Diferente colosale, care imi intaresc convingerea ca suntem asa de departe de ei.

   Comertul turistic este deasemeni bine pus la punct, fiecare obiectiv turistic avand propriul magazin de suveniruri, care pune la dispozitia turistilor obiecte pentru orice portofel, asa ca este imposibil sa te intorci cu mana goala din Paris.

     Oamenii sunt prietenosi, relaxati, fara inhibitii. Este extraordinar ca in perindarile nostre prin muzee am vazut clase de copii adusi la diferite expozitii si carora li se predau lectiile acolo. In Louvre am intalnit nu de putine ori studenti la arte sau artisti plastici asezati pur si simplu pe jos facand diferite schite sau improvizatii dupa vechile opere de arta expuse. Sa va spun ca pana si cersetorii erau curati si bine imbracati ? Da asa este in Paris.

    In gradinile publice oamenii se simt bine, stau pur si simplu la soare sau citesc un ziar. Tineri si batrani fac sport in aer liber, fara sa fie inhibati de cei din jur. Duminica dimineata si nu numai erau cozi impresionante la cinematografe si nu erau doar tineri. Se pare ca in lumea occidentala varsta nu este un impediment in calea distractiei. Acesti oameni stiu sa pretuiasca fiecare bucatica de timp si sa se bucure de fiecare clipa de relaxare.

    Pana si pietele de legume arata diferit si sunt mai pline de viata decat la noi, dar despre astea am scris ma sus.

   Stiu ca aceasta calatorie mi-a deschis apetitul pentru mai mult si desi am petrecut noua zile la Paris si am vizitat multe locuri minunate, au mai ramas destule de vazut. Deja, peste cativa ani cand ne-am propus sa revedem Parisul, am pus primul pe lista de asteptare Versailles si altele.......deci pana la o noua revedere ‘Au revoir Paris’.