Calatorie in Israel - A patra zi 22 martie 2012

A patra zi dupa o prima noapte petrecuta in teritoriul palestinian, la Betleem (numit si “casa painii”), dupa Biblie, locul de obarsie al imparatului David si locul unde s-a nascut Isus Hristos, am pornit la explorarea micului orasel situat la 10 km sud de Ierusalim.

Prima oprire, Biserica Nativitatii,

 cea mai veche biserica din Israel, constructia ei a inceput in anul 326 i.Hr. se pare la dorinta imparatesei Elena, sau dupa parerea altora imparatului Constantin I, pe locul care se crede ca s-a nascut Isus. Biserica actuala a fost ridicata in anul 565 de imparatul Iustinian I. Cruciatii au reconditionat-o in secolul XII si in prezent pe peretii bisericii am putut vedea fresce conservate din acea perioada.

 S-au gasit si fragmente de mozaic din prima constructie datand de pe vremea imparatului Constantin I.

 Este foarte interesanta istorioara despre Usa Smereniei. Accesul principal in biserica se face printr-o usa foarte mica numita “ Usa Smereniei”, care-i obliga pe vizitatori sa se aplece pentru a intra. Se spune ca motivul dimensiunii acestei intrari in lacasul de cult a fost cel de a impiedica paganii sa intre calare inauntru. O alta legenda spune ca usa a fost instalata de catre musulmani in timpul dominatiei lor pentru a le reaminti crestinilor de a se inclina in fata noilor stapani cuceritori. Indiferent de motivatii este cert ca oricine-i trece pragul isi va pleca creștetul in semn de respect si de pretuire. Ghidul nostru ne-a spus ca initial usa era pana la arcada care se vede in imagine, iar cruciatii sau pelerinii intrau in biserica pe cai, asa ca s-a zidit usa in felul care il vedeti pentru a impiedica acest lucru.

Am vizitat Grota Nativitatii cu steaua de argint care marcheaza se pare chiar locul unde s-a nascut Isus.

Biserica Nativitatii apartine mai multor denominatiuni, astfel altarul principal și altarele laterale din partea dreapta sunt folosite de grecii ortodocsi, cele doua altare laterale din partea stanga sunt folosite de catre armenii apostolici, iar catolicii (latinii) folosesc altarul celor trei crai de la rasarit, steaua de sub altarul Nașterii Domnului și grota sfantului Ieronim. Latinii au obținut dreptul de a-și construi o biserica proprie, in stanga Bisericii Nașterii Domnului.

Urmatorul obiectiv Campul pastorilor, localizat in estul Betleemului, in oraselul crestin Beit Sahour. Aici se crede ca pastorii din Evanghelii au vazut steaua ce anunta nasterea Mantuitoruluisi au fost anuntati de inger. Tot aici se crede ca erau si campurile lui Boaz, despre care se scrie in Biblie, Cartea lui Rut, unde au venit vaduvele Rut si Naomi. Rut s-a casatorit cu Boaz si astfel a luat nastere linia ereditara a imparatului David si a lui Isus.

La Campul pastorilor am vizitat biserica romano-catolica construia in forma unui cort de pastori de un arhitect italian

 si grota situata sub biserica otodoxa greaca , unde se crede ca era adapostul pastorilor la momentul nasterii Mantuitorului.

Mergand cu autocarul, de multe ori am vazut turme de oi cu pastori si ghidul nostru exclama: “Uite-l pe David”, referindu-se la tanarul David, ce pastea oile tatalui sau pe colinele Betleemului si care avea sa devina Imparatul Israelului.

Am parasit Betleemul, unde aveam totusi sa revenim seara si-n serile urmatoare, la hotel, pentru a explora mai departe tainele Tarii Sfinte.

La 5 km sud-est de Betleem se afla in Desertul Iudeii un deal asemanator unui vulcan numit Herodion sau Herodium.

 Aici regele Irod cel Mare a construit la o altitudine de 758 de metri deasupra nivelului marii, o puternica fortareata si un palat care a fost numit dupa numele sau, anume Herodion. Se crede ca Irod cel Mare a si fost inmormantat in acest loc, undeva pe la jumatatea dealului, intr-un mormant special.

Noi nu am vazut acest site decat de la distanta, fiind mometan inchis, insa am sa va spun cateva date despre el. Dealul pe care a fost construita fortareata a fost ales pentru inaltimea lui deosebita, fata de relieful locului, pentru asezarea acestuia, in apropierea vechiului drum spre Marea Moarta, dar si pentru a comemora victoria lui Irod din acest loc, obtinuta in anul 40 i.Hr.

Coplexul fortificat numit Herodion a fost construit intre anii 23-20 i.Hr, pe o suprafata de cinci hectare, pe unul dintre cele mai inalte dealuri din pustiul iudeu. Herodion a fost gandit aproape ca un oras in miniatura, el impartindu-se in doua parti: partea superioara includea o puternica fortareata, zidita in forma cilindrica, iar partea inferioara, asezata la baza dealului, cuprindea palatul, gradinile si restul de cladiri necesare.

Apa necesara orasului de jos era adusa aici de un apeduct, din mai toata regiunea Betleem. Apa necesara fortaretei de pe deal era furnizata de cateva cisterne subterane, zidite in partea nord-estica a dealului, care se umpleau cu apa de ploaie.

Incepand cu anul 1972, profesorul Ehud Netzer, membru al Universitatii din Ierusalim, a condus toate sapaturile arheologice efectuate in Herodion, in special in orasul de jos. In anul 1988, el a scos la lumina o retea de tunele si cisterne, aflata in partea nord-estica a dealului.

In anul 2007, arheologul Netzer a confirmat descoperirea mormantului regelui Irod cel Mare, localizat intr-o cladire monumentala, pe panta nord-estica a dealului Herodion. Desi a scos la lumina cateva parti din sarcofagul de piatra al lui Irod cel Mare, el a continuat cautarile, afland si mai multe dovezi care atesta autenticitatea locului ca mormant al lui Irod.

http://www.biblewalks.com/Sites/Herodion.html

Am parasit Herodionul catre Ierusalim. Cu o seara inainte l-am vazut zidurile inainte de a ne indrepta catre Betleem. Azi insa intram in perimetrul cetatii vechi si ne incepeam “pelerinajul”.

Ierusalimul este inconjurat de doua vai: Gheena la sud-vest si Chedronul la est.
Se intinde pe doua dealuri despartite de o vale aproape umpluta in prezent, numita Tiropeion. Cele doua dealuri sunt si ele formate din mai multe coline. Dealul dinspre apus al orasului are doua coline: Garebul si muntele Sion; cel dinspre rasarit are trei coline; in ordine de la miazanoapte la miazazi: Bezeta, Moria, Ofel. Valea Chedronului sau valea lui Iosafat a fost rezervata dintotdeauna mormintelor. In partea de sud sunt doua izvoare: Ghihonul si Roghelul. Ele au fost in trecut singurele surse de alimentare cu apa a cetatii.
Valea Chedronului incepe la poalele muntelui Scopus, coboara spre sud si separa orasul (platforma templului si Ofelul) de Muntele Maslinilor. Muntele Sion este marginit la sud-vest de Gheena, iar la est Tiropeionul il desparte de Ofel. Moria, ocupat in intregime la ora actuala de platforma templului. Punctul cel mai inalt este marcat de Stanca Sfanta adapostita de cupola aurita a Moscheii lui Omar. Muntele Maslinilor e cunoscut in partea de nord cu numele de Muntele Viri Galilaei, iar spre sud cu cel de Muntele Inaltarii.

Astazi Ierusalimul e format din doua parti: orasul vechi si orasul nou.
Orasul vechi, cuprins aproape in intregime intre zidurile construite de Suleiman Magnificul, pastreaza in el amintirile sacre cele mai semnificative si monumentele cele mai importante ale Vechiului si Noului Testament. Strazile sunt inguste, intortocheate si vesnic aglomerate de pelerini si turisti veniti de pretutindeni. E format din patru cartiere principale: la nord-vest (in jurul Sfantului Mormant) e cartierul crestin; la sud-vest e cartierul armean; la nord-est, pe Bezeta si pe Moria, e cartierul arab musulman, iar la sud-est, dincolo de Zidul Plangerii, e cartierul evreiesc. Orasul nou se extinde in afara zidurilor de la sud-vest, spre nord si nord-est. A cunoscut o crestere continua, incepand cu jumatatea secolului trecut. Edificiile publice comerciale si culturale moderne, strazile largi si hotelurile impunatoare dau Ierusalimului nou infatisarea unei mari capitale.

Zidul ce inconjoara cetatea veche a Ierusalimului a fost construit in timpul lui Suleiman. Zidul lui Suleiman are un perimetru de circa trei kilometri. Are inaltimea de 13 metri si e prevazut cu 34 de turnulete. La intrarea pe Poarta Jaffa, pe partea stanga se vad indaratul unui grilaj de fier doua morminte musulmane; potrivit legendei, aici ar fi fost inmormantati cei doi arhitecti pe care Suleiman i-a executat fiindca nu au prelungit zidul spre a inconjura si muntele Sion.

Portile Ierusalimului

Zidul care inconjoara Ierusalimul are opt porti:

Poarta Jaffa sau Poarta Hebronului spre apus. Este una din portile principale ale cetatii vechi, prin care se face legatura cu Ierusalimul nou.

Poarta Noua este la nord. Poarta acest nume pentru ca este relativ noua. La sfarsitul secolului trecut, cand pelerinajele francezilor in Tara Sfanta au luat amploare si cand s-a terminat constructia impunatoarei cladiri destinate gazduirii pelerinilor, Notre Dame de Jérusalem, la coltul nord-vestic al zidului (1889), pentru a evita aglomeratia la Poarta Jaffa, s-a deschis aceasta noua poarta in imediata apropiere a cladirii amintite.                      

Poarta Damascului se afla de asemenea spre nord. E poarta de acces spre soseaua Damascului, de unde si numele pe care il poarta. Dintre toate portile Ierusalimului vechi e cea mai frumoasa si cea mai impunatoare; un exemplu exceptional de arhitectura apartinand secolului al XVI-lea. Aici bate inima cetatii vechi. Furnicarul de lume care intra si iese pe aceasta poarta ofera la orice ora din zi un spectacol pitoresc, tipic oriental
           Poarta lui Irod se afla spre capatul dinspre rasarit al zidului nordic. Este tot opera lui Suleiman Magnificul, iar numele portii urca pana in secolul al XVI-lea, fiind motivat de prezenta in apropiere a fortaretei Antonia, considerata a fi fost palatul lui Irod. Datorita decoratiilor florale sapate in piatra, arabii o mai numesc Bab ez-Zahira, adica poarta florilor.
           Poarta Sfantului Stefan se gaseste in partea nordica a zidului de rasarit. Crestinii i-au atribuit acest nume in amintirea primului martir Stefan. E cunoscuta si cu numele de Poarta Leilor, datorita celor patru lei sculptati deasupra portii, stema sultanului egiptean Bibars.
Legenda musulmana atribuie lui Suleiman aparitia leilor deasupra portii: marele sultan ar fi vazut in vis doi lei care il amenintau sa-l sfasie daca nu construieste zidurile Ierusalimului; ceea ce s-a grabit sa faca, acordand leilor care i-au transmis avertismentul un loc de onoare deasupra acestei porti. In sfarsit, poarta mai este numita si Poarta Oilor, datorita faptului ca pe vremea lui Hristos se gasea in apropiere Piscina Probatica sau Scaldatoarea Oilor (in greceste probatike). In fata portii se gasea targul de oi unde erau cumparate oile jertfele la templu; pana in zilele noastre arabii au aici targul de oi. Odinioara oile cumparate erau spalate, conform ritualului, in bazinul de alaturi si apoi erau jertfite la templul ce se afla doar la cateva sute de metri departare.

Poarta de Aur e in continuare spre sud, zidita in zidul de rasarit. Numele s-a nascut dintr-o confuzie cu Poarta Frumoasa. E probabil ca pe vremea templului lui Irod pe locul acestei porti se gasea Poarta Suzei. In forma actuala e construita de bizantini in secolul al VII-lea, dar pe langa boltile bizantine pastreaza elemente irodiene si bizantine. In anul 810 a fost inchisa, lasandu-se doar o mica deschizatura. Cruciatii o deschideau de doua ori pe an: o data la Ziua Crucii si a doua oara in Duminica Floriilor. Interiorul portii, frumos ornamentat, egaleaza in frumusete exteriorul. Poarta de Aur a fost complet zidita de turci in anul 1530. In timpul apostolilor, ea era cunoscuta sub numele de Poarta cea Frumoasa, locul unde Pentru și Ioan au vindecat un olog. Poarta dateaza de pe vremea lui Neemia.

Poarta Magrebienilor sau a  Marocanilor, se afla in partea de sud a cetatii. Isi trage numele de la faptul ca in apropierea ei, in secolul alXVI-lea, se afla cartierul arab al marocanilor. Se mai numeste si Poarta Gunoaielor, deoarece zidul din apropierea portii era locul cel mai potrivit pentru locuitorii orasului pentru aruncarea gunoaielor in valea abrupta a Cedronului.

Poarta Sionului sau Poarta lui David spre capatul de vest al zidului sudic, are deasupra o inscriptie care atesta ca a fost construita in anul 1541 de Suleiman. Gaurile provocate de obuze si gloante care se vad in zidurile portii amintesc de luptele crancene care au avut loc in aceasta zona in 1948.

Am inceput descoperirea Ierusalimului de pe Valea Chedronului, unde am vazut mormantul lui Absalon, mormantul lui Zaharia, mormantul fiicei faraonului-sotia lui Solomon si marea necropola evreiasca ce se vede pe Muntele Maslinilor.

 Am coborat catre sud unde se afla un mare sit arheologic, unde inca se lucreaza in Orasul lui David. Este punctul de origine al orasului Ierusalim, locul unde Imparatul David si-a stabilit resedinta si locul multor evenimente din istoria biblica.

http://www.cityofdavid.org.il/en

Ne-am indreptat apoi catre Zidul de Vest (Plangerii) si totodata intrarea in Orasul Evreiesc. Zidul Plangerii este locul din Ierusalim cel mai iubit de evreii din intreaga lume, situat in partea de vest a cetatii, la mar­ginea Muntelui Templului (Moria), este cel mai sfant loc al evreilor deoarece acesta este tot ce a mai ramas din Templul lui Solomon. Termenul de "Zidul Plangerii" apare abia prin secolul al XIX-lea. Acest ultim nume l-a capatat locul din traditia evreilor de a veni aici si a deplange starea Ierusalimului si daramarea Templului Sfant.

Mare parte din zidul lung de 488 de metri este subterana si se intinde in orasul vechi. Zidul are o inaltime de 32 de metri, din care doar 19 sunt la vedere, si cuprinde un numar de 45 de randuri de piatra, dintre care 28 la suprafata solului, iar 17 dedesubt. Primele sapte straturi de piatra sunt asezate inca din perioada lui Irod cel Mare. Urmatoarele patru niveluri de piatra au fost asezate in secolul al VII-lea, iar urmatoarele 14 straturi au fost puse in perioada de dominatie otomana, fiind atribuite lui Sir Moses Montefiore (1866). Ultimele trei straturi au fost asezate de catre Muftii din Ierusalim, inainte de anul 1967.

La principalele intrari spre Zidul Plangerii sunt instalate scanere. Femeile si barbatii intra separat. Pe esplanada din fata Zidului Plangerii au loc, pe langa rugaciuni, evenimente foarte diverse: lunea si joia dimineata se desfasoara ceremonii in timpul carora baietii de 13 ani primesc majoratul religios; vinerea seara, studentii celebreaza, la apusul soarelui, sosirea Sabatului; tinerii casatoriti vin sa se fotografieze, iar copiii din clasa I primesc aici prima lor Biblie. Noi am ajuns intr-o zi de joi si am asistat la desfasurarea ceremoniilor de majorat religios al baietilor, adevarate sarbatori pentru evrei care nu precupetesc nimic pentru a oferi copiilor lor ceremonii cat mai fastuoase.

Exista o foarte cunoscuta practica de a lasa rugaciuni scrise in crapaturile Zidului. Oamenii scriu mesaje cu dorințe, dupa care le pun in crapaturile zidului sperand ca se vor realiza. Credinciosii evrei plaseaza in spatiile dintre pietrele zidului biletele pe care isi scriu dorintele, in timp ce altii se roaga cu voce tare in cele mai diverse limbi. De doua ori pe an, inainte de sarbatoarea Pastelor si inainte de Anul Nou evreiesc (in toamna) cei special alesi se duc la Zidul Plangerii si scot bucatelele de hartie indesate intre crapaturile acestuia, apoi le duc pe Muntele Maslinilor unde le ingroapa. Rabinul si ajutoarele sale scot milioane de bucati de hartie din toate crapaturile zidului, pentru a face loc noilor rugaciuni. Rabinul spune ca ravasele continand rugaciuni sunt sfinte, cum sfinte sunt orice scrieri care contin Numele lui Dumnezeu sau adresate lui Dumnezeu.

In fata platformei Zidului Plangerii se afla o cupola de sticla in care este asezata Menorah. 

Ghidul nostru evreu ne-a spus ca este o reconstructie fidela a celei din Templu realizata de Institutul Templului, o organizatie evreiasca ce doreste reconstruirea Templului pe locul sau initial. Fapt ce deschide multe rani si discutii. Deocamdata acest Institut se ocupa printre altele cu reconstituirea diverselor obiecte ale Templului, asa cum este si Menorah, care ar fi facuta din aur in greutate de 42 kg (ne-a spus ghidul nostru evreu).

Ne-am indreptat catre Cartierul evreiesc, trecand pe langa ruinele unui vechi asezamant cruciat, apoi am vizitat ruinele “Casei arse”, ramase se pare de la distrugerea Ierusalimului in anul 70 d.Hr.

http://en.wikipedia.org/wiki/Burnt_House

Am mers pe “Cardo”, strada romana cu doua randuri de coloane care strabatea Ierusalimul de la Poarta Damascului la Poarta Sionului.

 Aceasta strada comerciala a facut parte din orasul ce a aparut in locul Ierusalimului distrus in anul 70 d. Hr. Acest oras se numea Colonia Aelia Capitolina. In prezent complexul restaurat al strazii Cardo cuprinde zona comerciala evreiasca. Reconstituirea s-a realizat pe baza unei harti bizantine din secolul al VI-lea, gasite la Madaba Iordania in secolul al XIX-lea, numita Harta Madaba.

A urmat apoi Biserica Sfantul Marcu. Este inchinata evanghelistului Marcu, deoarece se crede ca e asezata pe locul unde era casa Mariei, mama lui Ioan-Marcu. Biserica apartine sirienilor iacobiti si isi pastreaza fizionomia sa medievala.

 Aici se crede ca ar fi localizata camera de sus, locul unde Isus Hristos a spalat picioarele ucenicilor si a avut loc cina Cea de taina. Mai exista in Ierusalim o locatie despre care se crede ca ar fi fost camera de sus, pe muntele sionului, undeva in preajma mormantului lui David. Dar acestea sunt controverse obisnuite in ceea ce priveste locurile sfinte.

Seara am incheiat-o la cumparaturi in Bazarul arab,

 unde magazinele cu suveniruri si negustorii ne imbiau care mai de care la cheltuit bani. Am mers si pe strada Mamilla, importanta artera comerciala moderna, situata in afara Portii Jafa. 

               Daca in timpul zilei soarele a fost stralucitor si ne-a mangaiat cu caldura sa nu pot spune acelasi lucru la venirea serii. Zidurile de piatra ale Ierusalimului nu inmagazineaza caldura zilei asa ca pe seara pot spune ca am inghetat cu adevarat pana a venit autocarul si ne-a “salvat”.

Poem

Moare cate putin cine se transforma in sclavul
obisnuintei, urmand in fiecare zi aceleasi traiectorii;
cine nu-si schimba existenta;
cine nu risca sa construiasca ceva nou;
cine nu vorbeste cu oamenii pe care nu-i cunoaste.

Moare cate putin cine-si face din televiziune un guru.
Moare cate putin cine evita pasiunea,
cine prefera negrul pe alb si punctele pe “i” in locul
unui vartej de emotii, acele emotii care fac ochii sa
straluceasca, oftatul sa surada,
si care elibereaza sentimentele inimii.

Moare cate putin cine nu pleaca atunci cand este
nefericit in lucrul sau;
cine nu risca certul pentru incert pentru a-si
indeplini un vis;
cine nu-si permite macar o data in viata sa nu asculte
sfaturile “responsabile”.

Moare cate putin cine nu calatoreste;
cine nu citeste;
cine nu asculta muzica;
cine nu cauta harul din el insusi.
Moare cate putin cine-si distruge dragostea;
cine nu se lasa ajutat.

Moare cate putin cine-si petrece zilele plangandu-si
de mila si detestand ploaia care nu mai inceteaza.
Moare cate putin cine abandoneaza un proiect inainte
de a-l fi inceput;
cine nu intreaba de frica sa nu se faca de ras si cine
nu raspunde chiar daca cunoaste raspunsul.

Evitam moartea cate putin, amintindu-ne intodeauna ca
“a fi viu” cere un efort mult mai mare decat simplul
fapt de a respira.

Doar rabdarea cuminte ne va face sa cucerim o fericire
splendida.
Totul depinde de cum o traim…
Daca va fi sa te infierbanti, infierbanta-te la soare.
Daca va fi sa inseli, inseala-ti stomacul.
Daca va fi sa plangi, plangi de bucurie.
Daca va fi sa minti, minte in privinta varstei tale.
Daca va fi sa furi, fura o sarutare.
Daca va fi sa pierzi, pierde-ti frica.
Daca va fi sa simti foame, simte foame de iubire.
Daca va fi sa doresti sa fii fericit, doreste-ti in
fiecare zi…

Pablo Neruda – Poem

Nu sunt un fan al poeziei, insa aceste versuri exprima bine ceea ce cred eu despre viata.

Calatorie in Israel - A treia zi 21 martie 2012

     A treia zi paraseam Galileea superioara incepand coborarea catre Marea Moarta si Ierusalim.
Prima oprire Bet She’an.

     Inceputurile orasului se pierd mai departe de secolul 16 i.Hr. In Epoca Bronzului aici s-a aflat un oras canaanit construit pe locul altui oras egiptean. In jurul anului 1100 i.Hr. orasul cannanit Bet She’an a fost cucerit de filisteni (populatie, se pare cu originea in insula Creta). Biblia mentioneaza in 1Samuel cap.31 lupta dintre Regele Saul si filisteni in apropierea Muntelui Gilboa, in care filistenii victoriosi au atarnat trupul Regelui Saul si al fiului sau Ionatan pe zidurile cetatii Bet She’an. Regele David a fost cel care a cucerit cetatea in final. In Epoca Fierului orasul a devenit parte a regatului israelit sub conducerea regilor David si Solomon (Biblia, 1Regi cap.4:12). Orasul a trecut prin multe cuceriri si distrugeri pana in anul 63 i.Hr., cand a intrat in componenta Decapolis-ului, sub cucerire romana, dezvoltandu-se si devenind o locatie importanta. Dupa cucerirea araba a inceput decaderea orasului, iar dupa un puternic cutremur in anul 749 d.Hr., a fost uitat. Dupa instituirea noului stat Israel, orasului a inceput sa i se acorde importanta, devenind astazi un importanta site istoric si arheologic, in prezent aici gasindu-se cel mai frumos si foarte bine restaurat oras roman antic. Aici am vazut baile romane,

 agora - piata orasului, teatrul,foarte bine conservat,

 Cardo – strada comerciala romana,

 ruinele templelor, etc.
Dupa ce am parasit Bet She’an a urmat o coborare de aproximativ 2 ore pe Valea Iordanului pana la Marea Moarta. Relieful s-a schimbat treptat de la poienile inverzite la semidesert si apoi desert (Desertul Iudeii).
     Ne-am oprit la Qumran, situat pe tarmul nord-vestic al Marii Moarte.

      Faima locului vine de la o secta religioasa, numita Essenieni, care au trait si studiat aici timp de doua secole, de la sfarsitul perioadei Hashmoneene pana la marea revolta a evreilor impotriva romanilor si care au lasat in pesterile din imprejurimi ceea ce numim noi astazi Manuscrisele de la Marea Moarta.

      In 1947 cand pastorii beduini au gasit din intamplare sapte scroluri antice intr-o pestera din zona, au inceput sapaturile arheologice in zona care au scos la iveala alte scroluri si ruine ale asezarilor esseniene. Am vizitat muzeul Qumran, unde am vizionat si un film despre viata essenienilor. In acel loc, am vazut ruinele asezarii esseniene, cu locul de imbaiere, sau camera scribilor, unde se crede ca s-ar fi desfasurat toata activitatea de scriere si copiere a scrolurilor gasite in vecinatate.

     Am vazut de departe pesterile unde au fost ascunse scrierile care au ajuns la noi.
     Aici la Qumran se gaseste un magazin, unde se comercializeaza cosmetice, se spune printre cele mai bune din lume, cu saruri de la Marea Moarta (Ahava, Premier,etc).
Calatoria noastra a continuat pe malul Marii Moarte, prin Desertul lui Iuda, prin Ein Ghedi, frumoasa oaza, unde Imparatul David a gasit loc de inspiratie pentru Psalmi, catre Masada (loc ce m-a impresionat mult, mai ales ca a fost implinirea unui vis al copilariei mele cand am vazut filmul Masada - 1981, ce povestea istoria locului).
     Am recunoscut stanca Masadei, de departe, asa cum mi-o aminteam din film, stanca solitara si fortareata militara.

      Fortăreața a fost edificată în sec. I i.Hr. și extinsă în timpul domniei regelui iudeu Irod cel Mare (74-4 i.Hr.). După cucerirea Ierusalimului de către împăratul roman Titus Flavius Vespasianus în anul 70 d.Hr., Masada a fost ultimul refugiu al rezistenței antiromane a iudeilor.

     Se știe că cei circa 970 de iudei din Masada au preferat să se omoare, dupa un indelungat asediu (intre anii 70-73 d.Hr.), pentru a nu cadea in mainile luptatorilor romani, care i-ar fi luat în robie. Deoarece sinuciderea era interzisa de religia lor, au fost tras la sorti cativa barbati care să-i omoare pe toti ceilalti asediati; dupa aceasta ultimii ramasi s-au omorat ei intre ei. Totusi, doua femei si cinci copii s-au ascuns, nu au fost omorati, si au putut povesti mai tarziu cele intamplate. Rezistenta impotriva unor forte militare mult superioare si moartea asediatilor constituie pana azi un simbol al dorintei de libertate a iudaicilor. Curajul lor a fost admirat chiar si de catre romani. Fortareata Masada a fost redescoperita in anul 1838. Reconstructia a început in 1966.

     Astazi am putut urca sus in fortareata cu telecabina, se poate urca si pe jos pe “Drumul sarpelui”, dar grupul nostru nu a facut-o din lipsa de timp, insa cred ca ar fi tare frumoasa drumetia pe coasta stancii. Am vizitat Palatele lui Irod, cisternele de apa,

 locuintele, columbarium-ul, Poarta Sarpelui, baile foarte bine conservate, sinagoga, locul unde romanii au spart zidul si au intrat, rampa construita de romani pentru asediu,

 am admirat panorama de la inaltimea stancii. Se vede Marea Moarta si desertul, canionul, de jur imprejur se vede un zid, construit de romani, pentru a-I impiedica pe rebeli sa fuga si ruine ale taberelor romane. Pentru mine a fost un loc impresionant.
Istoricii si arheologii spun ca tot in bazinul Marii Moarte ar fi fost localizate cetatile Sodoma si Gomora.
     Ziua s-a incheiat cu o baie in Marea Moarta.

Tarmul este presarat cu pietre acoperite de sare, iar inotul in mare este o adevata provocare.

     Eu am avut senzatia de imponderabilitate, abia am intrat in apa ca m-am trezit saltata pe sus.
O problema importanta astazi este ca Marea Moarta moare. In fiecare an scade cu cate un metru si sunt demersuri pentru salvarea ei. Singura problema este ca doar apa dulce se amesteca cu apa din mare.
Dupa experienta plutirii la o altitudine de 400 m sub nivelul marii, am plecat catre Ierusalim, unde am intrat noaptea si unde avea sa se continue aventura noastra in urmatoarele trei zile.

Calatorie in Israel - A doua zi 20 martie 2012

A doua zi a inceput cu mult soare si fiind mai odihniti si cu bateriile incarcate, dupa un mic dejun bogat si indestulator am inceput drumul catre o noua aventura de explorare a regiunii Galileii Superioare.

In aceasta zi am urmat cursul raului Iordan catre sau pe cursul izvoarelor lui: Hasbani si Iyon, care vin dinspre Liban, Dan si Banias, care vin de la poalele muntelui Hermon.

Am inceput ziua cu Rezervatia Nationala de la Tel Dan, locul unde gasim raul Dan cel mai mare si important tributar al Iordanului. 

Acest loc este impresionant prin bogatia de copaci, plante , flori, fauna. Nu e de mirare ca exista aici un semn catre Paradis,

cu adevarat ai impresia ca locul este ireal. Am avut sansa sa-l vizitam intr-o zi insorita, cand zgomotul curgerii raului Dan si ciripitul pasarilor ne-au insotit de-a lungul explorarii noastre.

Dupa ce am parcurs cararea prin padure, pe langa si peste cursul apei am ajuns la anticul oras israelit Dan, dezgropat de arheologi in 1966. Din stravechiul oras Dan se vad astazi zidurile masive, fortificatii cananite si israelite construite in perioada Primului Templu din pietre de bazalt, am vazut si Poarta Canaanita sau pe alocuri unde s-a pastrat pavajul original din pietre.

Ghidul ne-a spus ca in timpul sapaturilor arheologice s-au gasit numeroase unelte folosite de israeliti. Am vazut si ramasitele templului din Dan, ramas din timpul regelui Ieroboam care a stabilit in orasul Dan un mare centru religios. Altarul (astazi pe locul altarului se gaseste un cadru de fier care marcheaza locul) se gasea in fata unei mari platforme numita inaltime unde a fost ridicat un idol = un vitel de aur.

Din aceasta regiune sa vede la orizont, nu prea departe Muntele Hermonului,pe varfurile caruia am vazut zapada, am inteles ca acolo se gaseste singura statiune din Israel, unde se poate skia.

Am parasit cu parere de rau acele locuri minunate, dupa ce am vizitat si o livada de avocado si drumul nostru ne-a dus mai departe catre alt izvor al Iordanului Banias. Am mers paralel cu granita Libanului si sus pe inaltimile Golan am ajuns la Rezervatia Naturala Banias de la poalele Muntelui Hermon.

Aici ne-am bucurat sufletele cu minunatiile naturii, un cadru mirific cu ape, minicascade, stanca muntelui, flori, gaze, mici animalute sperioase la vederea turistilor si porumbei. Incerc sa-mi inchipui cat de frumos era asezarea antica din mijlocul acestui cadru natural, pe vremea cand oamenii erau mai apropiati de natura.

Denumirea Banias vine de la cuvantul Panias/Paneas/Pameas, Banias fiind datorata pronuntiei arabe. Aici s-a aflat templul zeului Pan – Panaeon.

Prima documentare istorica apare in scrierile lui Xenon din Rhodos, care vorbeste despre batalia de la Panaeon care s-a desfasurat in anul 200 i.Hr intre seleucizi si ptolemei pentru controlul Israelului. Catre sfarsitul primului secol i.Hr. romanii au anexat Banias la regatul lui Irod cel Mare, care a cladit un templu in apropierea izvoarelor in cinstea imparatului roman Augustus. Dupa moartea lui Irod cel Mare, regatul a fost impartit intre cei trei fii ai sai, nordul si Inaltimile Golanului revenindu-I lui Filip, care a ales Banias ca si capitala a regatului sau, redenumind locul Caesarea Philipi, care a ramas asa pana in vremea lui Agripa al II-lea in a doua jumatate a primului secol d.Hr. Din perspectiva Bibliei aici la Banias sau Caesarea Philipi este locul unde Apostolul Petru a primit de la Isus “Cheile Imparatiei” (Biblia, Matei cap. 16:17-19) si tot aici se crede ca Isus a vindecat femeia care avea o scurgere (Biblia,  Luca cap. 8:43).

Lasand in urma minunatul Banias, calatoria noastra a pornit-o mai departe catre Muntele Fericirilor, trecand in drumul nostru pe langa Lacul Galileii, unde aveam sa revenim mai spre seara.

Muntele Eremos se crede ca este cel mai probabil loc unde Isus a cuvantat Predica Fericirilor (Biblia, Matei cap.5).

Conformatia reliefului si datele istorice conduc catre aceasta locatie ca Munte al Fericirilor. Aici a fost construita intre 1936-1938 o Basilica. Pe peretii Basilicii, construita octogonal se gasesc scrise versete din Predica de pe Munte, asemeni si pe podeaua frumos decorata. In jurul basilicii se fla o frumoasa gradina, care parca te invita la liniste si introspectie.

Oraselul Taghba. Aici am vizitat Biserica Inmultirii Painilor. Actuala biserică  inaugurată în anul 1982 se află în grija călugărilor benedictini germani. Ea se află pe locul unde o societate catolică germană construise un simplu adăpost pentru a proteja ruinele bisericilor anterioare şi în special mozaicurile scoase la lumină de săpăturile arheologice efectuate în anul 1932.

 Localizarea de către traditie a minunii inmultirii painilor la Tabga corespunde datelor topografice pe care ni le prezintă Evangheliile; e o zonă pietroasa, aproape complet necultivabila, invecinata de terenuri foarte fertile. E de asemenea o zona solitara in care nu s-au descoperit locuinte care sa dateze de pe vremea lui Isus. Prima biserica ce s-a construit aici dateaza de la sfarsitul secolului al IV-lea, inceputul secolului al V-lea; Nu se stie din ce cauza aceasta biserica a fost distrusa, caci pe locul ei, dupa circa 50 de ani, a fost construita o alta biserica bizantina mai mare. In actuala biserica s-au înglobat, pe cat a fost posibil, elemente ramase de la biserica bizantina din secolul al V-lea.
 Astfel se pot vedea mozaicurile bizantine bine pastrate, fiind dintre cele mai frumoase mozaicuri care se pot vedea in Palestina. Motivul principal al mozaicurilor este lotusul, o planta din regiunea Nilului, frecvent intalnita în arta elenistica şi romana. Se mai remarca de asemenea pe suprafaţa mozaicului un nilometru in formă de turn, adică un instrument cu care egiptenii masurau nivelul apei Nilului; literele greceşti care reprezintă de fapt cifrele de la sase la zece indica nivelul anual al apelor. Prezenţa unui nilometru aici se explică prin convingerea raspandită in epoca romana ca cele sapte izvoare provin din albia subterana a Nilului ale carui izvoare înca nu erau cunoscute la acea vreme.

 În fata altarului poate fi admirat un mozaic reprezentand un cos cu paini si doi pesti.
 Sub altar se vede piatra pe care, potrivit unei traditii care urcă cel putin până în secolul al V-lea, Isus a asezat painile si pestii cand a savarsit minunea.

Am vizitat apoi Biserica Primatului lui Petreu, pe malul Lacului Galileii.

Aici se afla si locul ultimei intalniri din Galileea unde Isus a mancat cu ucenicii peste pe care El insusi l-a pregatit – Mensa Christi.

Actuala capela franciscana a fost construita in anul 1933. Capela franciscana, inchinata Sfantului Apostol Petru, este micuta si zidita din piatra locala, de culoare foarte inchisa. In capatul ei estic, capela isi inalta un micut turn.

De-a lungul peretelui vestic, in exterior, cat si pe celelalte laterale, se pot observa ruinele vechii biserici, zidite in secolul al IV-lea. Ca si veche biserica, actuala capela incorporeaza o mare parte din stanca numica "Mensa Christi", adica "Masa pusa de Hristos". Aceasta isi inalta piatra chiar inaintea Altarului.

Calatoria noastra ne-a condus apoi catre Capernaum, orasul Apostolului Petru si locul de resedinta misionara alui Isus in Galileea. Isus si-a stabilit centrul activitatii sale la Capernaum, nu pentru ca aceasta localitate ar fi putut oferi ceva deosebit, ci pentru simplul fapt ca primii convertiti, Petru şi Andrei, locuiau aici. Isus nu avea o locuinta personala. Foarte probabil ca a locuit in casa lui Petru. 

Isus i-a recrutat la Capernaum si din imprejurimi pe cei mai multi dintre ucenicii sai: pe Matei vamesul, pe Simon Petru si pe Andrei, fratele acestuia, care posedau o casa în oraş , pe Ioan si Iacob, fiii lui Zebedei.  La Capernaum Isus a predicat si a savarsit numeroase minuni. Astfel, intr-o zi de sambata, mergand la sinagoga, a vindecat un om stapanit de un duh necurat. Iesind din sinagoga, a intrat in casa lui Simon Petru si a lui Andrei, unde a vindecat-o de friguri pe soacra lui Simon; de asemenea, l-a vindecat pe slujitorul centurionului roman, care le-a construit sinagoga Am vazut Casa lui Petru, Sinagoga orasului frumos reconstituita In anul 1921 din resturile gasite in urma sapaturilor arheologice.

Intre sinagoga si Biserica octogonala ridicata peste ruinele Casei lui Petru se pot vedea ruinele unui ansamblu de case, care ne permit sa aflam cum traiau familiile in Capernaum pe timpul lui Isus.

Dupa ce am parasit ruinele Capernaum-ului ne-am indreptat catre Yardenit, Tiberias, pe malul raului Iordan, locul unde astazi se efectuaza botezuri in apa Iordanului pentru pelerini veniti din toate colturile lumii.

Se pare ca nu acesta este locul botezului lui Isus Hristos, insa chiar si asa multi credinciosi de pe meridianele lumii vin aici sa-si reinoiasca vietile print-o noua promisiune fata de Divinitate, practicand botezul prin scufundare , asa cum a fost pe vremea lui Hristos. Se spune ca locul real unde Isus Hristos a fost botezat de Ioan Botezatorul, in Iordan ar fi situat foarte aproape de Ierihon, Marea Moarta si chiar de Ierusalim, deci mult mai in sud fata de Yardenit.

Am incheiat a doua zi de pelerinaj la Tiberias, oras intemeiat în anul 20 d.Hr., și denumit astfel de Irod cel Mare, pentru a castiga favoarea Imparatului Roman Tiberiu. Orasul antic si medieval a fost distrus de cutremure si inundatii, iar astazi aici se ridica o asezare moderna. Aici ne-am plimbat cu barca pe Lacul Galileii / Marea Galileii / Marea Tiberiadei. A fost o experienta placuta sa simtim briza si sa privim orasul Tiberias noaptea.