Schite de pe vremea cand aveam mai mult timp.......
16 hours ago
Feb 24, 2013
Feb 23, 2013
''The Bridges of Madison County''
Rasfoind dupa un film de vazut, am (re)gasit ''The Bridges of Madison County'', film intrat in categoria clasicelor si pe care am decis sa-l revizionez.
Inainte, mi-am amintit ca nu este o poveste de dragoste cu final fericit, insa probabil ca tocmai acest lucru da savoare filmului.
Pentru cei romantici acest film poate fi un moment de incantare, pentru cinefili si cunoscatori un moment de mare realizare cinematografica.
Pentru puritani nu cred ca este o idee buna sa-l priveasca, ideea scenariului nefiind tocmai una plina de moralitate.
Privind filmul pentru a doua oara am incercat sa inteleg pe baza propriei experiente de viata mentalitatea personajului feminin, in special.
Cred ca povestea este deja cunoscuta.
Protagonistii - Clint Eastwood si Meryl Streep - ii intruchipeaza pe Robert si Francesca. Stim deja ca acestia se vor intalni, se vor indragosti si se vor desparti pentru totdeauna. Personal cred ca tocmai despartirea este momentul culminant al filmului, nu prima intalnire, primul sarut sau cand cele doua personaje merg mai departe.
Desi poate ne-am obisnuit sa-l identificam pe Clint Eastwood cu filmele western sau de actiune, iata ca in acest film face dovada unor calitati artistice cameleonice. Personajul sau este discred, delicat si totusi atat de masculin. El il intrupeaza pe Robert Kincaid, un fotograf calator pentru National Geografic.
Meryl Streep intruchipeaza minunat personajul Francesca Johnson, o femeie italiana care isi duce banala viata alaturi de sotul si copii sai, traind intr-o ferma izolata din Iowa.
O femeie neinteleasa de sot si de cei doi copii adolescenti, isi duce zilele intr-un ritual de treburi ce se repeta la nesfarsit, fara nimic special sau iesit din obisnuit.
Si iata ca viata uneori este plina de surprize.
Intr-o zi cand sotul si copiii sunt plecati, Francesca si Robert se intalnesc atunci cand fotograful se opreste la ferma pentru cateva indicatii. Conversatia putin ciudata dar prietenoasa conduce catre o invitatie la un ceai rece apoi catre o timida invitatie la cina.
Momentul in care cei doi devin constienti de atractia dintre ei este dificil de identificat, insa zambetele timide, agitatia femeii in viata careia se ''intampla'' ceva, usoara stangacie a barbatului, gesturi retinute initial, dar care devin din ce in ce mai indraznete,....toate acestea vestesc ce se va intampla.
Si toata povestea se desfasoara pe durata a 4 zile.
Oare putem spuna ca este vorba de dragoste intre cele doua personaje?
Pentru doi oameni trecuti de prima tinerete, care se presupune sunt mai temperati este cam greu; in definitiv nu sunt doi adolescenti in plin razboi hormonal. Si totusi ce se intampla?
Este ceva de la sine inteles ca Robert si Francesca sunt potriviti unul pentru celalalt. Despre Robert nu stim decat ca este un calator, care a colindat lumea in lung si in lat, un artist; Francesca aspira la o viata ca a lui Robert. Poate ca tocmai de aceea se simte foarte atrasa de ideea de a fugi impreuna cu el. In definitiv , viata la ferma ''nu este ceea ce am visat cand eram fata''. Vorbeste frumos despre sotul ei, dar simtim ca s-a resemnat ca acesta nu-i va oferi mai mult decat o viata fara nimic special, nici macar o banala conversatie la cina.
Francesca este atrasa de Robert pentru ca ei impartasesc conversatii despre Yeats, asculta muzica la radio si danseaza, fumeaza Camels, se simte privita, admirata, dorita; isi simte propria valoare ca femeie, ca om, ca persoana.
Filmul ''The Bridges of Madison County'' este despre doi oameni care gasesc promisiunea unei fericiri personale si perfecte si care inteleg cu tristete si acceptare ca cel mai important lucru in viata nu este intotdeauna propria fericire.
Inainte, mi-am amintit ca nu este o poveste de dragoste cu final fericit, insa probabil ca tocmai acest lucru da savoare filmului.
Pentru cei romantici acest film poate fi un moment de incantare, pentru cinefili si cunoscatori un moment de mare realizare cinematografica.
Pentru puritani nu cred ca este o idee buna sa-l priveasca, ideea scenariului nefiind tocmai una plina de moralitate.
Privind filmul pentru a doua oara am incercat sa inteleg pe baza propriei experiente de viata mentalitatea personajului feminin, in special.
Cred ca povestea este deja cunoscuta.
Protagonistii - Clint Eastwood si Meryl Streep - ii intruchipeaza pe Robert si Francesca. Stim deja ca acestia se vor intalni, se vor indragosti si se vor desparti pentru totdeauna. Personal cred ca tocmai despartirea este momentul culminant al filmului, nu prima intalnire, primul sarut sau cand cele doua personaje merg mai departe.
Desi poate ne-am obisnuit sa-l identificam pe Clint Eastwood cu filmele western sau de actiune, iata ca in acest film face dovada unor calitati artistice cameleonice. Personajul sau este discred, delicat si totusi atat de masculin. El il intrupeaza pe Robert Kincaid, un fotograf calator pentru National Geografic.
Meryl Streep intruchipeaza minunat personajul Francesca Johnson, o femeie italiana care isi duce banala viata alaturi de sotul si copii sai, traind intr-o ferma izolata din Iowa.
O femeie neinteleasa de sot si de cei doi copii adolescenti, isi duce zilele intr-un ritual de treburi ce se repeta la nesfarsit, fara nimic special sau iesit din obisnuit.
Si iata ca viata uneori este plina de surprize.
Intr-o zi cand sotul si copiii sunt plecati, Francesca si Robert se intalnesc atunci cand fotograful se opreste la ferma pentru cateva indicatii. Conversatia putin ciudata dar prietenoasa conduce catre o invitatie la un ceai rece apoi catre o timida invitatie la cina.
Momentul in care cei doi devin constienti de atractia dintre ei este dificil de identificat, insa zambetele timide, agitatia femeii in viata careia se ''intampla'' ceva, usoara stangacie a barbatului, gesturi retinute initial, dar care devin din ce in ce mai indraznete,....toate acestea vestesc ce se va intampla.
Si toata povestea se desfasoara pe durata a 4 zile.
Oare putem spuna ca este vorba de dragoste intre cele doua personaje?
Pentru doi oameni trecuti de prima tinerete, care se presupune sunt mai temperati este cam greu; in definitiv nu sunt doi adolescenti in plin razboi hormonal. Si totusi ce se intampla?
Este ceva de la sine inteles ca Robert si Francesca sunt potriviti unul pentru celalalt. Despre Robert nu stim decat ca este un calator, care a colindat lumea in lung si in lat, un artist; Francesca aspira la o viata ca a lui Robert. Poate ca tocmai de aceea se simte foarte atrasa de ideea de a fugi impreuna cu el. In definitiv , viata la ferma ''nu este ceea ce am visat cand eram fata''. Vorbeste frumos despre sotul ei, dar simtim ca s-a resemnat ca acesta nu-i va oferi mai mult decat o viata fara nimic special, nici macar o banala conversatie la cina.
Francesca este atrasa de Robert pentru ca ei impartasesc conversatii despre Yeats, asculta muzica la radio si danseaza, fumeaza Camels, se simte privita, admirata, dorita; isi simte propria valoare ca femeie, ca om, ca persoana.
Filmul ''The Bridges of Madison County'' este despre doi oameni care gasesc promisiunea unei fericiri personale si perfecte si care inteleg cu tristete si acceptare ca cel mai important lucru in viata nu este intotdeauna propria fericire.
Feb 17, 2013
Fotograf in exercitiul functiunii
Imi place sa calatoresc, asta stiti, dar imi place sa iau cu mine fragmente din calatoriile mele.
Stiu ca a devenit deja banal sau prea obisnuit sa vezi turisti carand dupa ei aparate foto din ce in ce mai mari si opridu-se la fiecare cativa pasi sa imortalizeze.....stiu eu....tot ce li se pare interesant.
Era si un banc cu doi japonezi (ei sunt doar simbolul turistului cu aparatul agatat de gat prin Europa). Unul dintre ei proaspat intors din vacanta in strainatate. Celalalt il intreaba daca i-a placut vacanta. Raspunsul: ''Nu stiu, inca nu am vazut pozele'' :))
De ce facem fotografii in calatorii?
Sa le aratam familiei?
Sa ne laudam la prieteni, pe retelele de socializare?
Sa pastram un crampei de amintire pentru ca revazandu-le peste ceva timp sa 'retraim' emotiile si trairile de 'atunci?
Cred ca este deja obisnuit ca in echipamentul calatorului sa se gaseasca si un aparat foto, pasionat sau nu de fotografie, fiecare alege sa imortalizeze sau sa se fotografieze cu diferite simboluri turistice.
Nu cred ca trebuie sa criticam sau sa-i laudam, in definitiv fiecare poate face ce vrea, poate sa se exprime cum vrea, chiar daca asta este pe placul celorlalti sau nu. In definitiv, nu poti sa multumesti pe toata lumea.
Si eu fac parte din 'marea gloata' a calatorilor care cara dupa ei un aparat foto si se opreste adesea pentru a lua o bucatica din locurile care le viziteaza. Si-mi place.
Stiu ca a devenit deja banal sau prea obisnuit sa vezi turisti carand dupa ei aparate foto din ce in ce mai mari si opridu-se la fiecare cativa pasi sa imortalizeze.....stiu eu....tot ce li se pare interesant.
Era si un banc cu doi japonezi (ei sunt doar simbolul turistului cu aparatul agatat de gat prin Europa). Unul dintre ei proaspat intors din vacanta in strainatate. Celalalt il intreaba daca i-a placut vacanta. Raspunsul: ''Nu stiu, inca nu am vazut pozele'' :))
De ce facem fotografii in calatorii?
Sa le aratam familiei?
Sa ne laudam la prieteni, pe retelele de socializare?
Sa pastram un crampei de amintire pentru ca revazandu-le peste ceva timp sa 'retraim' emotiile si trairile de 'atunci?
Cred ca este deja obisnuit ca in echipamentul calatorului sa se gaseasca si un aparat foto, pasionat sau nu de fotografie, fiecare alege sa imortalizeze sau sa se fotografieze cu diferite simboluri turistice.
Nu cred ca trebuie sa criticam sau sa-i laudam, in definitiv fiecare poate face ce vrea, poate sa se exprime cum vrea, chiar daca asta este pe placul celorlalti sau nu. In definitiv, nu poti sa multumesti pe toata lumea.
Si eu fac parte din 'marea gloata' a calatorilor care cara dupa ei un aparat foto si se opreste adesea pentru a lua o bucatica din locurile care le viziteaza. Si-mi place.
Feb 2, 2013
Ghiding
''Just keep moving forward and don't give a shit about what anybody thinks. Do what you have to do for you.'' - Johnny Depp
Subscribe to:
Posts (Atom)
