Amintirile primelor incercari

      Am promis anterior ca am sa scormonesc prin rafturile prafuite si am sa va prezint primele mele incercari in ale desenului. Am fost si eu surprinsa de cate desene am gasit. Uitasem......cata placere mi-a facut sa trasez aceste linii. Rasfoind foile ingalbenite de vreme mi-am amintit senzatii si sentimente demult uitate. Fiecare pagina are istoria ei. Pentru fiecare mi-a tremurat creionul in mana de teama ca nu am sa reusesc sa redau personajul, de frustrare sau de fericire. Vad si acum unde am primit ajutor si unde am reusit singura.

      Va invit acum sa priviti cu ingaduinta, daca se poate, primele mele incercari pe taramul hartiei si creionului.
      Aceasta imagine era pe coperta unei casete video ce circula pe la inceputul anilor '90 cu respectivul desen animat. Si cum si eu am fost indragostita de personaje din desenele animate mi-am incercat talentul in a le reda cat mai bine.

        Acesta a fost primul meu "portret" oficial. Era un desen animat foarte celebru la acea vreme. Dupa "biruinta" desenarii primului chip, am incercat sa redau personajul in diferite ipostaze din serial......bineinteles utilizand acelasi portret initial. :)

Desenez, desenez, exersez

      In urma cu cateva zile va prezentam ultimul desen pe care l-am facut actorului corean Lee Min Ho.
Nu v-am spus atunci ca era primul dupa o perioada de trei ani in care nu am mai pus mana pe carbune.
Marturisesc, sunt lenesa la desenat si imi pare rau, desi mereu ma simt bine cand imi reuseste o lucrare.

      Sa va povestesc.
      Pentru mine desenatul este ceva natural, m-am nascut cu acest talent, pe care spre rusinea mea nu il prea pun la incercare. Nu am luat decat vreo zece lectii de desen de la un profesor, in rest nu am educatie artistica. De fapt in familia mea cei mai multi sunt talentati la desen intr-o masura mai mare sau mai mica, insa nimeni nu a ridicat acest talent la rang de profesie. Cei care s-au mai ocupat de desen si pictura au facut-o ca hobby. De fapt si pentru mine este la fel. Nu stiu, poate sub indrumarea unui profesor as fi devenit mai buna si as fi exersat mai mult.

City Hunter 2011

       Azi aflati ca sunt unul din iubitorii culturii coreene si a tot ce inseamna "valul corean", despre care sper sa va scriu mai multe in viitor.

Asa ca obisnuiesc periodic sa vad filme, drame coreene sau sa ascult diferite genuri de muzica coreeana incepand de la cea traditionala pana la ritmuri mai moderne (de ex: DBSK sau JYJ despre care am mai scris).

Din chinurile talentului :)

     Mi-am gasit o noua sursa de inspiratie. Frumuselul Lee Min Ho.

     Desi nu sunt prea mandra de rezultat va prezint "opera " mea de astazi.

     Promit sa revin cu realizari mai bune pentru acelasi subiect. :P

Calatorie in Israel - A sasea zi 24 martie 2012

A sasea zi  si, din pacate, ultima zi a calatoriei noastre in Israel a inceput cu un soare stralucitor ce a invadat camera noastra de la hotelul din Betleem. Nu v-am spus, dar in Israel lumina soarelui este incredibil de puternica, daca ridicam doar un coltisor al draperiei era suficient sa lumineze toata camera. Ochelarii de soare mi-au fost de un real folos in aceasta calatorie.

Dupa ce ne-am strans bagajele si le-am imbarcat in autocat am pornit in ultima zi de aventuri. Si aceasta zi a fost dedicata tot Ierusalimului. Este interesant cum pe aceasta insula de pamant s-au adunat atatea evenimente, site-uri in care istoria religiilor si a omenirii si-a avut campul de batalie.

Primul obiectiv a fost Domul / Capela Inaltarii aflat pe Muntele Maslinilor care este un loc de inchinare, atat crestin cat si musulman.

 Potrivit traditiei, acesta este locul de pe care Mantuitorul Hristos S-a inaltat la cer. Micuta capela rotunda pastreaza inca o piatra imprimata, se spune cu urma piciorului drept al lui Hristos.

Calatorie in Israel - A cincea zi 23 martie 2012

A cincea zi a inceput cu Betania cunoscuta in lumea araba sub denumirea de "Al-Azariyya". Satul Betania este situat pe versantul de est al Muntelui Maslinilor, pe drumul ce duce de la Ierusalim la Ierihon, la o distanta de aproape 3 km de Ierusalim. Aici in Betania s-a intamplat minunea invierii lui Lazar. Itinerariul nostru ne-a purtat catre mormantul lui Lazar.

O prima biserica construita de bizantini este amintita de sfantul Ieronim in anul 390. Unii pelerini ai timpului vorbesc si de o manastire care se afla langa biserica numita Lazarion. Biserica s-a prabusit la un cutremur, de aceea a fost construita alta in locul ei. Cruciatii au consolidat sanctuarul si au mai construit o biserica chiar pe mormantul lui Lazar si o manastire, proprietate a canonicilor Sfantului Mormant. Acestia insa au cedat-o in anul 1138 reginei Melisenda, care a restaurat-o si a stabilit acolo o comunitate de calugarite benedictine.

La sfarsitul secolului al XIV-lea amandoua bisericile erau in ruina, iar pe intrarea la mormantul lui Lazar musulmanii au construit o mare moschee. Musulmanii cinstesc si ei invierea lui Lazar si, ca atare, au ingaduit crestinilor sa intre la mormant pana in secolul al XVI-lea cand relatiile dintre crestini si musulmani s-au deteriorat si accesul le-a fost interzis la mormant prin moschee. In anul 1613 P. Angelo Da Messina, custodele Tarii Sfinte, a putut obtine cu bani autorizatia de a sapa din strada o alta intrare la mormant si sa celebreze acolo Liturghia. Iesind din curtea bisericii franciscane, urcand pe drumul care duce pe colina Muntelui Maslinilor, la circa 50 m este intrarea la mormantul lui Lazar. La mormant se coboara pe o scara cu 24 de trepte inegale.

Acest mormant a fost sapat direct in stanca, insa nu se stie exact care era forma initiala a acestuia. Este probabil ca bolta acestuia sa se fi surpat sub greutatea bisericii cruciate ridicate deasupra lui.

Intrarea originala a mormantului lui Lazar se poate observa in peretele vestic al anticamerei mormantului.

Ne-am intors in Ierusalim, unde am intrat pe la Poarta Jaffa. Dintre cele 8 porti ce strabat zidurile Ierusalimului, Poarta Jaffa este cea mai circulata.

Numele portii si al drumului ce porneste de la ea vine de la portul Jaffa (vizitat de noi in prima zi), locul de unde a plecat profetul Iona si locul de debarcare al primilor peregrini in Tara Sfanta.

Langa Poarta Jaffa se inalta Citadela, un ansamblu impunator de constructii neregulate strajuite de turnuri inalte, dintre care cel dinspre nord-est poarta numele de Turnul lui David.

Pe vremea lui Isus, pe acest loc se aflau cele trei turnuri impunatoare pe care Irod cel Mare le construise in anul 24 i.Hr. pentru apararea palatului. Irod a dedicat cele trei turnuri celor trei persoane pe care le iubea: lui Ipic, prietenul sau care a murit luptand pentru el, lui Fasael, fratele sau, si Miriamei, sotia sa din neamul hasmoneilor pe care el insusi avea sa o ucida. Turnurile pe care Titus le-a crutat dupa ce a ocupat Ierusalimul la sfarsitul primei revolte a evreilor, au fost daramate de armata lui Adrian in anul 135. Au ramas in schimb mase enorme din temelie. Pelerinii au fost impresionati de ruinele pe care le-au gasit si si-au imaginat ca aici fusese Turnul lui David, unde sfantul rege isi scrisese psaltirea. Nu se stie precis de ce numele lui David a ramas legat de ruinele turnurilor lui Irod, de vreme ce cetatea pe vremea lui David nu se intindea cu siguranta pana in acest loc. Ruinele au servit in epoca bizantina eremitilor crestini ca loc de singuratate si de rugaciune. Pe acest loc, cruciatii au construit o fortareata pe care au daramat-o musulmanii cand au recucerit Ierusalimul. Actuala Citadela este opera lui Suleiman Magnificul din secolul al XVI-lea.

Trecand de Turnul lui David am intrat in cartierul armean, un fel de cetate in cetate, care se intinde spre sud pana la Poarta lui David sau Poarta Sionului. Pe dreapta sunt gradinile palatului patriarhal, pe stanga manastirea armeana. Catedrala din curtea manastiri, inchinata sfantului Iacov cel Mare,

a fost construita de cruciati in secolul al XII-lea, pe locul unei biserici georgiene mai vechi din secolul al IX-lea. Aici e comemorata decapitarea apostolului Iacov din porunca lui Irod Agripa I, nepotul lui Irod cel Mare.

In cartierul armean am vazut numeroase magazine cu ceramica frumos pictata, in rest mi s-a parut o zona mai ferita, linistita si discreta in comparatie cu celelalte cartiere ale Ierusalimului.

Am mers catre Poarta Sionului, Poarta lui David, cum i se mai spune, localizata spre capatul de vest al zidului sudic, are deasupra o inscriptie care atesta ca a fost construita in anul 1541 de Suleiman.

Gaurile provocate de obuze si gloante care se vad in zidurile portii amintesc de luptele crancene care au avut loc in aceasta zona in 1948. 

     

Am trecut pe stadutele pietruite pe langa Catedrala Adormirea Maicii Domnului una dintre cele mai mari biserici din Ierusalim.

Catedrala apartine manastirii benedictine din Ierusalim, cu sediul pe Muntele Sion, fiind asezata imediat in afara zidurilor vechiului oras. Initial, manastirea era cunoscuta sub denumirea de "Abatia Adormirii Maicii Domnului", insa numele acesteia a fost schimbat, incepand cu anul 1998, in cel de "Biserica Hagia Sion", locas care se afla pe acest loc, mai inainte de a se ridica actuala biserica. Trecand de aceasta ne-am apropiat de stravechea cladire ce gazduieste mormantul regelui David, loc de pelerinaj si rugaciune.

Daca acesta este sau nu mormantul regelui David ii lasam inca pe arheologi sa cerceteze. La etaj, deasupra mormantului se afla Cenaclum, a doua locatie probabila a camerei de sus.

Am ramas in afara zidurilor Ierusalimului pentru a vizita biserica Sf. Petru Galicantul. In curtea bisericii se afla o statuie care descrie momentul in care Petru s-a lepadat de Isus de trei ori inainte de cantatul cocosului.

Numele bisericii vine de la latinescul "Gallicantu", insemnand cantatul cocosului.

Scrieri stavechi mentioneaza ca pe locul actualei biserici s-ar fi aflat casa lui Caiafa si deci locul judecatii sumare a lui Isus. Sub biserica sunt o serie de grote, chiar din timpul celui de-al doilea templu si poate in una din acestea Isus Hristos a fost intemnitat. 

A urmat in itinerariul nostru Biserica Mormantului, loc de pelerinaj pentru orice crestin, care calca pe strazile Ierusalimului. Biserica Sfantului Mormant, numita si Biserica Sfintei Invieri, se afla in interiorul fortificatiilor orasului vechi.

Locul unde se afla biserica se crede ca este de fapt Golgota, muntele Calvarului, unde Domnul Iisus Hristos a fost rastignit si ingropat.

Insemnarile istorice relateaza ca imparatul Constantin a demolat un templu ridicat in cinstea zeitei Afrodita, si a dorit sa ridice o biserica, asa ca a trimis-o pe mama sa, Elena, sa gaseasca locul. In urma sapaturilor pentru biserica, se spune ca s-a gasit crucea pe care a fost rastignit Iisus Hristos. Masiva cladire e pusa ca un clopot deasupra Golgotei. Pe deasupra tuturor bisericutelor de aici s-a zidit si ridicat o singura imensa biserica.

In partea din fata a bisericii se afla o curte spatioasa in care se aduna pelerinii, in timpul marilor sarbatori si procesiuni crestine de peste an, dar si pentru a asculta indicatiile ghizilor despre istoria bisericii si a evenimentelor sfinte petrecute in aici. Din aceasta curte cu forma patrata de pot vedea imprejur mai multe manastiri si paraclise ale ortodocsilor, armenilor si coptilor. Spre nord se deschid, sub forma unor arce, doua intrari, una zidita, iar alta care permite accesul in locas. Pe aceasta usa numita "poarta sfanta" se pastreaza doua inscriptii adresate pelerinilor: "Inchinatorule, intra intru bucuria Domnului, in cerul plin de lumina." si "Intrati, in curtile Domnului, in mormantul datator de viata, unde salasluieste Harul si stapaneste lumina cea binecuvantata." Intrand in biserica, la numai cativa metri de la intrare ajungem la Piatra Ungerii. Este de fapt o lespede din piatra rosiatica care protejeaza locul in care Iosif din Arimateea si Nicodim, au asezat trupul Domnului dupa ce l-au coborat de pe cruce. La cativa metri de acest loc spre rasarit se inalta o stanca incadrata astazi intr-un paraclis mai spatios cu doua altare. Acest paraclis este zidit pe piatra Muntelui Golgota, pe locul in care a fost inaltata Crucea pe care a fost rastignit Iisus Hristos (sau cel putin unul din locurile care se crede ca este golgota, deoarece in Ierusalim mai este cel putin o locatie care se presupune ca este Golgota si mormantul).

Istoria acestei biserici este tumultoasa plina de cuceriri si infrangeri, construiri si demolari. Actuala cladire dateaza din secolul XI sub obladuirea cruciatilor. Reconstruirea bisericii a fost initiata de cavaleri, in 15 iulie 1099. Cruciatii incep sa renoveze biserica in stil romanesc si ii adauga o clopotnita. Aceste renovari care reunifica locurile sfinte sunt finalizate in timpul domniei Reginei Melisende, in anul 1149. Aceasta constructie a fost sursa de inspiratie pentru bisericile din Europa. Ghidul nostru ne-a spus o istorioara cum ca in anul 632 cand arabii au cucerit Ierusalimul califul Omar s-a multumit sa se roage in afara Sfantului Mormant, fiindca, zicea el, “daca m-as fi rugat in aceasta biserica, ea ar fi ramas pierduta pentru voi (crestinii), deoarece credinciosii v-ar fi luat-o, zicind ca: aici s-a rugat Omar”. Si in fata Bisericii Sfantului Mormant troneaza astfel Moscheia lui Omar, in locul in care acesta s-a rugat.

Sfantul Mormant este folosit de toate trei bisericile (ortodoxa, copta si catolica). Este un edificiu din granit rosu, cu un mare numar de sfesnice uriase in fata lui. Chiar in fata Mormantului este zona principala in care stau credinciosii la slujba si care a fost inconjurata cu ziduri si este folosita de ortodocsi.

Pentru a evita discutiile dintre confesiuni s-a realizat o delimitare a drepturilor fiecareia asupra zonei, precum si un statut de functionare a bisericii si a locurilor pentru inchinare din Tara Sfanta. 

Dupa ce am parasit si acest edificiu cu atatea semnificatii pentru istoria crestinismului, am avut o dupa-amiaza de hoinareala pe cont propriu prin Ierusalim. Am ramas insa in compania ghidului nostru evreu care ne-a plimbat bineinteles prin cartierul evreiesc,

ne-a mai aratat ruinele relativ recent descoperite de arheologi ale unei stavechi biserici bizantine, ne-a spus povestea celor doi arhitecti decapitati de Suleiman Magnificul si ale caror morminte le-am vazut langa poarta Jaffa, motivul mortii lor: nu au inclus in interiorul zidurilor Ierusalimului si Muntele Sionului.

Apoi deoarece se apropia apusul soarelui si era zi de vineri ne-a urcat pe acoperisurile Cetatii Vechi a Ierusalimului si ne-a prezentat toata panorama extraordinara ce se vede de acolo.

Terasele Ierusalimului sunt un adevarat loc de promenada si aici am vazut unul din cele mai frumoase si deosebite aspecte ale vietii evreilor la Ierusalim. In apropierea Sabatului tinerii adolescenti evrei vin aici in grupuri si se pregatesc de primirea Sabatului. Un grup s-a format langa noi, erau vreo 15-20 adolescenti, probabil colegi de scoala care s-au adunat si au inceput adunarea lor cu o rugaciune, apoi au mancat impreuna au baut vin nefermentat (ne-a spus ghidul) si au petrecut cam o ora impreuna purtand diferite conversatii. Mi s-a parut minunata atitudinea lor fara de ziua Sabatului, rugaciunea pe care au facut-o plini de respect si linistea in care a decurs vesela lor adunare. M-am gandit la adolescentii nostrii europeni la care nu am vazut niciodata aceasta coeziune si respect.

Dupa ce am parasit acoperisurile cetatii am mai hoinarit putin pe strazile Ierusalimului, am degustat un falafel si a urmat sa ne adunam impreuna cu restul grupului la poarta Jaffa pentru a vizita cartierul evreilor ultraortodocsi (Haredimi) la deschiderea Sabatului.

Este extraordinara atmosfera care domneste in Ierusalim vinerea seara inainte de apusul soarelui, simti ultimele pregatiri ce se fac in asteptarea acestui eveniment, pravaliile negustorilor servesc in graba ultimii clienti si treptat treptat se inchid, marfurile sunt stranse si usile zavoratate, evreii grabiti se indreapta spre casele lor cu ultimele cumparaturi si simti cum strazile se golesc de forfota obisnuita si se lasa linistea.

Am intrat in cartierul evreilor ultraortodocsi (Mea Sharim) cam timizi chiar in momentul cand in Ierusalim a sunat alarm ace anunta apusul soarelui.

 Este cunoscut faptul ca acestora nu le plac strainii. Sunt cunoscute frecventele evenimente in care acestia ajung chiar la violenta daca le sunt incalcate teritoriile sau se simt lezati prin prezenta, atitudinea sau vestimentatia strainilor. Am ascuns aparatele de fotogrrafiat deoarece au fost cazuri in care s-au simtit ofensati daca turistii fotografiau aspect ale oranduirii lor si le-au distrus. Strazile erau aproape pustii. Mai erau cativa care blocau soselele pentru a preintampina circulatia autovehiculelor in Sabat pe stazile din cartierul lor. Ca oameni i-am gasit rezervati, retrasi fata de straini. Isi pastreaza o atitudine demna si poate chiar o forma de mandrie pentru ceea ce reprezinta ei. Rareori am vazut femei si putinele ce ne-au trecut in cale erau insotite de copii sau de sotii lor. Experienta a fost putin stresanta insa nu am avut parte de incidente neplacute asa ca am parasit locul si ne-am infdreptat spre hotel si o noapte de odihna caci a doua zi era ultima a calatoriei nostre si poate cea mai lunga si obositoare si in acelasi timp nostalgica deoarece aveam sa parasim pamantul Israelului dupa o experienta minunata de 6 zile in care istoria si-a deschis portile in fata noastra.

Plimbare de primavara

     Primavara si-a primit drepturile de a se desfasura cu alaiul ei de bucurie, soare, verdeata, flori, gaze, intr-un cuvant viata si-a inceput dansul dupa o iarna in care amorteala a guvernat.
    M-am bucurat si eu de toata aceasta exaltare a naturii si iata ce mi-a iesit in cale.












     Bucurie, culoare, zumzet si mai presus de toate speranta ca viitorul poate fi mai frumos.

Calatorie in Israel - A patra zi 22 martie 2012

A patra zi dupa o prima noapte petrecuta in teritoriul palestinian, la Betleem (numit si “casa painii”), dupa Biblie, locul de obarsie al imparatului David si locul unde s-a nascut Isus Hristos, am pornit la explorarea micului orasel situat la 10 km sud de Ierusalim.

Prima oprire, Biserica Nativitatii,

 cea mai veche biserica din Israel, constructia ei a inceput in anul 326 i.Hr. se pare la dorinta imparatesei Elena, sau dupa parerea altora imparatului Constantin I, pe locul care se crede ca s-a nascut Isus. Biserica actuala a fost ridicata in anul 565 de imparatul Iustinian I. Cruciatii au reconditionat-o in secolul XII si in prezent pe peretii bisericii am putut vedea fresce conservate din acea perioada.

 S-au gasit si fragmente de mozaic din prima constructie datand de pe vremea imparatului Constantin I.

 Este foarte interesanta istorioara despre Usa Smereniei. Accesul principal in biserica se face printr-o usa foarte mica numita “ Usa Smereniei”, care-i obliga pe vizitatori sa se aplece pentru a intra. Se spune ca motivul dimensiunii acestei intrari in lacasul de cult a fost cel de a impiedica paganii sa intre calare inauntru. O alta legenda spune ca usa a fost instalata de catre musulmani in timpul dominatiei lor pentru a le reaminti crestinilor de a se inclina in fata noilor stapani cuceritori. Indiferent de motivatii este cert ca oricine-i trece pragul isi va pleca creștetul in semn de respect si de pretuire. Ghidul nostru ne-a spus ca initial usa era pana la arcada care se vede in imagine, iar cruciatii sau pelerinii intrau in biserica pe cai, asa ca s-a zidit usa in felul care il vedeti pentru a impiedica acest lucru.

Am vizitat Grota Nativitatii cu steaua de argint care marcheaza se pare chiar locul unde s-a nascut Isus.

Biserica Nativitatii apartine mai multor denominatiuni, astfel altarul principal și altarele laterale din partea dreapta sunt folosite de grecii ortodocsi, cele doua altare laterale din partea stanga sunt folosite de catre armenii apostolici, iar catolicii (latinii) folosesc altarul celor trei crai de la rasarit, steaua de sub altarul Nașterii Domnului și grota sfantului Ieronim. Latinii au obținut dreptul de a-și construi o biserica proprie, in stanga Bisericii Nașterii Domnului.

Urmatorul obiectiv Campul pastorilor, localizat in estul Betleemului, in oraselul crestin Beit Sahour. Aici se crede ca pastorii din Evanghelii au vazut steaua ce anunta nasterea Mantuitoruluisi au fost anuntati de inger. Tot aici se crede ca erau si campurile lui Boaz, despre care se scrie in Biblie, Cartea lui Rut, unde au venit vaduvele Rut si Naomi. Rut s-a casatorit cu Boaz si astfel a luat nastere linia ereditara a imparatului David si a lui Isus.

La Campul pastorilor am vizitat biserica romano-catolica construia in forma unui cort de pastori de un arhitect italian

 si grota situata sub biserica otodoxa greaca , unde se crede ca era adapostul pastorilor la momentul nasterii Mantuitorului.

Mergand cu autocarul, de multe ori am vazut turme de oi cu pastori si ghidul nostru exclama: “Uite-l pe David”, referindu-se la tanarul David, ce pastea oile tatalui sau pe colinele Betleemului si care avea sa devina Imparatul Israelului.

Am parasit Betleemul, unde aveam totusi sa revenim seara si-n serile urmatoare, la hotel, pentru a explora mai departe tainele Tarii Sfinte.

La 5 km sud-est de Betleem se afla in Desertul Iudeii un deal asemanator unui vulcan numit Herodion sau Herodium.

 Aici regele Irod cel Mare a construit la o altitudine de 758 de metri deasupra nivelului marii, o puternica fortareata si un palat care a fost numit dupa numele sau, anume Herodion. Se crede ca Irod cel Mare a si fost inmormantat in acest loc, undeva pe la jumatatea dealului, intr-un mormant special.

Noi nu am vazut acest site decat de la distanta, fiind mometan inchis, insa am sa va spun cateva date despre el. Dealul pe care a fost construita fortareata a fost ales pentru inaltimea lui deosebita, fata de relieful locului, pentru asezarea acestuia, in apropierea vechiului drum spre Marea Moarta, dar si pentru a comemora victoria lui Irod din acest loc, obtinuta in anul 40 i.Hr.

Coplexul fortificat numit Herodion a fost construit intre anii 23-20 i.Hr, pe o suprafata de cinci hectare, pe unul dintre cele mai inalte dealuri din pustiul iudeu. Herodion a fost gandit aproape ca un oras in miniatura, el impartindu-se in doua parti: partea superioara includea o puternica fortareata, zidita in forma cilindrica, iar partea inferioara, asezata la baza dealului, cuprindea palatul, gradinile si restul de cladiri necesare.

Apa necesara orasului de jos era adusa aici de un apeduct, din mai toata regiunea Betleem. Apa necesara fortaretei de pe deal era furnizata de cateva cisterne subterane, zidite in partea nord-estica a dealului, care se umpleau cu apa de ploaie.

Incepand cu anul 1972, profesorul Ehud Netzer, membru al Universitatii din Ierusalim, a condus toate sapaturile arheologice efectuate in Herodion, in special in orasul de jos. In anul 1988, el a scos la lumina o retea de tunele si cisterne, aflata in partea nord-estica a dealului.

In anul 2007, arheologul Netzer a confirmat descoperirea mormantului regelui Irod cel Mare, localizat intr-o cladire monumentala, pe panta nord-estica a dealului Herodion. Desi a scos la lumina cateva parti din sarcofagul de piatra al lui Irod cel Mare, el a continuat cautarile, afland si mai multe dovezi care atesta autenticitatea locului ca mormant al lui Irod.

http://www.biblewalks.com/Sites/Herodion.html

Am parasit Herodionul catre Ierusalim. Cu o seara inainte l-am vazut zidurile inainte de a ne indrepta catre Betleem. Azi insa intram in perimetrul cetatii vechi si ne incepeam “pelerinajul”.

Ierusalimul este inconjurat de doua vai: Gheena la sud-vest si Chedronul la est.
Se intinde pe doua dealuri despartite de o vale aproape umpluta in prezent, numita Tiropeion. Cele doua dealuri sunt si ele formate din mai multe coline. Dealul dinspre apus al orasului are doua coline: Garebul si muntele Sion; cel dinspre rasarit are trei coline; in ordine de la miazanoapte la miazazi: Bezeta, Moria, Ofel. Valea Chedronului sau valea lui Iosafat a fost rezervata dintotdeauna mormintelor. In partea de sud sunt doua izvoare: Ghihonul si Roghelul. Ele au fost in trecut singurele surse de alimentare cu apa a cetatii.
Valea Chedronului incepe la poalele muntelui Scopus, coboara spre sud si separa orasul (platforma templului si Ofelul) de Muntele Maslinilor. Muntele Sion este marginit la sud-vest de Gheena, iar la est Tiropeionul il desparte de Ofel. Moria, ocupat in intregime la ora actuala de platforma templului. Punctul cel mai inalt este marcat de Stanca Sfanta adapostita de cupola aurita a Moscheii lui Omar. Muntele Maslinilor e cunoscut in partea de nord cu numele de Muntele Viri Galilaei, iar spre sud cu cel de Muntele Inaltarii.

Astazi Ierusalimul e format din doua parti: orasul vechi si orasul nou.
Orasul vechi, cuprins aproape in intregime intre zidurile construite de Suleiman Magnificul, pastreaza in el amintirile sacre cele mai semnificative si monumentele cele mai importante ale Vechiului si Noului Testament. Strazile sunt inguste, intortocheate si vesnic aglomerate de pelerini si turisti veniti de pretutindeni. E format din patru cartiere principale: la nord-vest (in jurul Sfantului Mormant) e cartierul crestin; la sud-vest e cartierul armean; la nord-est, pe Bezeta si pe Moria, e cartierul arab musulman, iar la sud-est, dincolo de Zidul Plangerii, e cartierul evreiesc. Orasul nou se extinde in afara zidurilor de la sud-vest, spre nord si nord-est. A cunoscut o crestere continua, incepand cu jumatatea secolului trecut. Edificiile publice comerciale si culturale moderne, strazile largi si hotelurile impunatoare dau Ierusalimului nou infatisarea unei mari capitale.

Zidul ce inconjoara cetatea veche a Ierusalimului a fost construit in timpul lui Suleiman. Zidul lui Suleiman are un perimetru de circa trei kilometri. Are inaltimea de 13 metri si e prevazut cu 34 de turnulete. La intrarea pe Poarta Jaffa, pe partea stanga se vad indaratul unui grilaj de fier doua morminte musulmane; potrivit legendei, aici ar fi fost inmormantati cei doi arhitecti pe care Suleiman i-a executat fiindca nu au prelungit zidul spre a inconjura si muntele Sion.

Portile Ierusalimului

Zidul care inconjoara Ierusalimul are opt porti:

Poarta Jaffa sau Poarta Hebronului spre apus. Este una din portile principale ale cetatii vechi, prin care se face legatura cu Ierusalimul nou.

Poarta Noua este la nord. Poarta acest nume pentru ca este relativ noua. La sfarsitul secolului trecut, cand pelerinajele francezilor in Tara Sfanta au luat amploare si cand s-a terminat constructia impunatoarei cladiri destinate gazduirii pelerinilor, Notre Dame de Jérusalem, la coltul nord-vestic al zidului (1889), pentru a evita aglomeratia la Poarta Jaffa, s-a deschis aceasta noua poarta in imediata apropiere a cladirii amintite.                      

Poarta Damascului se afla de asemenea spre nord. E poarta de acces spre soseaua Damascului, de unde si numele pe care il poarta. Dintre toate portile Ierusalimului vechi e cea mai frumoasa si cea mai impunatoare; un exemplu exceptional de arhitectura apartinand secolului al XVI-lea. Aici bate inima cetatii vechi. Furnicarul de lume care intra si iese pe aceasta poarta ofera la orice ora din zi un spectacol pitoresc, tipic oriental
           Poarta lui Irod se afla spre capatul dinspre rasarit al zidului nordic. Este tot opera lui Suleiman Magnificul, iar numele portii urca pana in secolul al XVI-lea, fiind motivat de prezenta in apropiere a fortaretei Antonia, considerata a fi fost palatul lui Irod. Datorita decoratiilor florale sapate in piatra, arabii o mai numesc Bab ez-Zahira, adica poarta florilor.
           Poarta Sfantului Stefan se gaseste in partea nordica a zidului de rasarit. Crestinii i-au atribuit acest nume in amintirea primului martir Stefan. E cunoscuta si cu numele de Poarta Leilor, datorita celor patru lei sculptati deasupra portii, stema sultanului egiptean Bibars.
Legenda musulmana atribuie lui Suleiman aparitia leilor deasupra portii: marele sultan ar fi vazut in vis doi lei care il amenintau sa-l sfasie daca nu construieste zidurile Ierusalimului; ceea ce s-a grabit sa faca, acordand leilor care i-au transmis avertismentul un loc de onoare deasupra acestei porti. In sfarsit, poarta mai este numita si Poarta Oilor, datorita faptului ca pe vremea lui Hristos se gasea in apropiere Piscina Probatica sau Scaldatoarea Oilor (in greceste probatike). In fata portii se gasea targul de oi unde erau cumparate oile jertfele la templu; pana in zilele noastre arabii au aici targul de oi. Odinioara oile cumparate erau spalate, conform ritualului, in bazinul de alaturi si apoi erau jertfite la templul ce se afla doar la cateva sute de metri departare.

Poarta de Aur e in continuare spre sud, zidita in zidul de rasarit. Numele s-a nascut dintr-o confuzie cu Poarta Frumoasa. E probabil ca pe vremea templului lui Irod pe locul acestei porti se gasea Poarta Suzei. In forma actuala e construita de bizantini in secolul al VII-lea, dar pe langa boltile bizantine pastreaza elemente irodiene si bizantine. In anul 810 a fost inchisa, lasandu-se doar o mica deschizatura. Cruciatii o deschideau de doua ori pe an: o data la Ziua Crucii si a doua oara in Duminica Floriilor. Interiorul portii, frumos ornamentat, egaleaza in frumusete exteriorul. Poarta de Aur a fost complet zidita de turci in anul 1530. In timpul apostolilor, ea era cunoscuta sub numele de Poarta cea Frumoasa, locul unde Pentru și Ioan au vindecat un olog. Poarta dateaza de pe vremea lui Neemia.

Poarta Magrebienilor sau a  Marocanilor, se afla in partea de sud a cetatii. Isi trage numele de la faptul ca in apropierea ei, in secolul alXVI-lea, se afla cartierul arab al marocanilor. Se mai numeste si Poarta Gunoaielor, deoarece zidul din apropierea portii era locul cel mai potrivit pentru locuitorii orasului pentru aruncarea gunoaielor in valea abrupta a Cedronului.

Poarta Sionului sau Poarta lui David spre capatul de vest al zidului sudic, are deasupra o inscriptie care atesta ca a fost construita in anul 1541 de Suleiman. Gaurile provocate de obuze si gloante care se vad in zidurile portii amintesc de luptele crancene care au avut loc in aceasta zona in 1948.

Am inceput descoperirea Ierusalimului de pe Valea Chedronului, unde am vazut mormantul lui Absalon, mormantul lui Zaharia, mormantul fiicei faraonului-sotia lui Solomon si marea necropola evreiasca ce se vede pe Muntele Maslinilor.

 Am coborat catre sud unde se afla un mare sit arheologic, unde inca se lucreaza in Orasul lui David. Este punctul de origine al orasului Ierusalim, locul unde Imparatul David si-a stabilit resedinta si locul multor evenimente din istoria biblica.

http://www.cityofdavid.org.il/en

Ne-am indreptat apoi catre Zidul de Vest (Plangerii) si totodata intrarea in Orasul Evreiesc. Zidul Plangerii este locul din Ierusalim cel mai iubit de evreii din intreaga lume, situat in partea de vest a cetatii, la mar­ginea Muntelui Templului (Moria), este cel mai sfant loc al evreilor deoarece acesta este tot ce a mai ramas din Templul lui Solomon. Termenul de "Zidul Plangerii" apare abia prin secolul al XIX-lea. Acest ultim nume l-a capatat locul din traditia evreilor de a veni aici si a deplange starea Ierusalimului si daramarea Templului Sfant.

Mare parte din zidul lung de 488 de metri este subterana si se intinde in orasul vechi. Zidul are o inaltime de 32 de metri, din care doar 19 sunt la vedere, si cuprinde un numar de 45 de randuri de piatra, dintre care 28 la suprafata solului, iar 17 dedesubt. Primele sapte straturi de piatra sunt asezate inca din perioada lui Irod cel Mare. Urmatoarele patru niveluri de piatra au fost asezate in secolul al VII-lea, iar urmatoarele 14 straturi au fost puse in perioada de dominatie otomana, fiind atribuite lui Sir Moses Montefiore (1866). Ultimele trei straturi au fost asezate de catre Muftii din Ierusalim, inainte de anul 1967.

La principalele intrari spre Zidul Plangerii sunt instalate scanere. Femeile si barbatii intra separat. Pe esplanada din fata Zidului Plangerii au loc, pe langa rugaciuni, evenimente foarte diverse: lunea si joia dimineata se desfasoara ceremonii in timpul carora baietii de 13 ani primesc majoratul religios; vinerea seara, studentii celebreaza, la apusul soarelui, sosirea Sabatului; tinerii casatoriti vin sa se fotografieze, iar copiii din clasa I primesc aici prima lor Biblie. Noi am ajuns intr-o zi de joi si am asistat la desfasurarea ceremoniilor de majorat religios al baietilor, adevarate sarbatori pentru evrei care nu precupetesc nimic pentru a oferi copiilor lor ceremonii cat mai fastuoase.

Exista o foarte cunoscuta practica de a lasa rugaciuni scrise in crapaturile Zidului. Oamenii scriu mesaje cu dorințe, dupa care le pun in crapaturile zidului sperand ca se vor realiza. Credinciosii evrei plaseaza in spatiile dintre pietrele zidului biletele pe care isi scriu dorintele, in timp ce altii se roaga cu voce tare in cele mai diverse limbi. De doua ori pe an, inainte de sarbatoarea Pastelor si inainte de Anul Nou evreiesc (in toamna) cei special alesi se duc la Zidul Plangerii si scot bucatelele de hartie indesate intre crapaturile acestuia, apoi le duc pe Muntele Maslinilor unde le ingroapa. Rabinul si ajutoarele sale scot milioane de bucati de hartie din toate crapaturile zidului, pentru a face loc noilor rugaciuni. Rabinul spune ca ravasele continand rugaciuni sunt sfinte, cum sfinte sunt orice scrieri care contin Numele lui Dumnezeu sau adresate lui Dumnezeu.

In fata platformei Zidului Plangerii se afla o cupola de sticla in care este asezata Menorah. 

Ghidul nostru evreu ne-a spus ca este o reconstructie fidela a celei din Templu realizata de Institutul Templului, o organizatie evreiasca ce doreste reconstruirea Templului pe locul sau initial. Fapt ce deschide multe rani si discutii. Deocamdata acest Institut se ocupa printre altele cu reconstituirea diverselor obiecte ale Templului, asa cum este si Menorah, care ar fi facuta din aur in greutate de 42 kg (ne-a spus ghidul nostru evreu).

Ne-am indreptat catre Cartierul evreiesc, trecand pe langa ruinele unui vechi asezamant cruciat, apoi am vizitat ruinele “Casei arse”, ramase se pare de la distrugerea Ierusalimului in anul 70 d.Hr.

http://en.wikipedia.org/wiki/Burnt_House

Am mers pe “Cardo”, strada romana cu doua randuri de coloane care strabatea Ierusalimul de la Poarta Damascului la Poarta Sionului.

 Aceasta strada comerciala a facut parte din orasul ce a aparut in locul Ierusalimului distrus in anul 70 d. Hr. Acest oras se numea Colonia Aelia Capitolina. In prezent complexul restaurat al strazii Cardo cuprinde zona comerciala evreiasca. Reconstituirea s-a realizat pe baza unei harti bizantine din secolul al VI-lea, gasite la Madaba Iordania in secolul al XIX-lea, numita Harta Madaba.

A urmat apoi Biserica Sfantul Marcu. Este inchinata evanghelistului Marcu, deoarece se crede ca e asezata pe locul unde era casa Mariei, mama lui Ioan-Marcu. Biserica apartine sirienilor iacobiti si isi pastreaza fizionomia sa medievala.

 Aici se crede ca ar fi localizata camera de sus, locul unde Isus Hristos a spalat picioarele ucenicilor si a avut loc cina Cea de taina. Mai exista in Ierusalim o locatie despre care se crede ca ar fi fost camera de sus, pe muntele sionului, undeva in preajma mormantului lui David. Dar acestea sunt controverse obisnuite in ceea ce priveste locurile sfinte.

Seara am incheiat-o la cumparaturi in Bazarul arab,

 unde magazinele cu suveniruri si negustorii ne imbiau care mai de care la cheltuit bani. Am mers si pe strada Mamilla, importanta artera comerciala moderna, situata in afara Portii Jafa. 

               Daca in timpul zilei soarele a fost stralucitor si ne-a mangaiat cu caldura sa nu pot spune acelasi lucru la venirea serii. Zidurile de piatra ale Ierusalimului nu inmagazineaza caldura zilei asa ca pe seara pot spune ca am inghetat cu adevarat pana a venit autocarul si ne-a “salvat”.