A fost, pot spune, primul meu contact cu scrierile lui Jane Austen si nu prima oara cand vizionand un film am descoperit si cartea.
Din adolescenta cand am vazut aceasta miniserie m-am indragostit definitiv si iremediabil de aceasta carte (film) si personajele ei. Am citit-o si recitit-o de zeci de ori si de fiecare data parca gasesc elemente noi si ramane astfel atat de prospata pentru mine. Deasemeni am mereu aceeasi placere sa revad aceasta miniserie.
Ce are atat de extraordinar aceasta poveste?
Nimic deosebit, doar dragostea. Banala si atat de discutata dragoste intre un barbat si o femeie, diferiti si totusi atat de asemanatori.
Ceea ce ma atrage pe mine personal la aceasta poveste este timpul actiunii, contextul social, familial, lucruri care raman si astazi in actualitate.
Este interesant cum doua persoane de ranguri sociale diferite, care pare ca nu au mai nimic de impartit, intr-o societate care scindeaza clasele sociale si impune reguli de conduita, ajung sa se descopere, sa se confrunte si in final sfidand regulile sa-si recunoasca adevaratele sentimente si sa se casatoreasca.
Mr. Darcy (interpretat magnific de Colin Firth), un senior cu o avere considerabila invatat sa respecte regulile impuse de familie si societate si carora le acorda multa importanta, ajunge in final sa le sfideze pentru ca depasindu-si mandria si recunoscandu-si greselile sa se casatoreasca cu Miss Elisabeth Bennet (Jennifer Ehle),o tanara de conditie mai modesta dar foarte inteligenta si sensibila care la randul ei isi depaseste prejudecatile.
Nu ma simt in stare sa descriu cata placere imi face sa urmaresc aceasta lupta interioara a personjelor. Refuzul initial al barbatului aristocrat de a crede ca se poate indragosti de o femeie pe care el o considera sub demnitatea si rangul lui. Ideile preconcepute ale femeii ca un aristocrat poate sa se comporte ca un om obisnuit, ca poate fi capabil de sentimente. Imi place mult scena confruntarii, cand Mr. Darcy isi prezinta cererea de casatorie ca pe o "favoare" pe care o face lui Miss. Bennet si aceasta ii raspunde de o maniera ferma ca nu poate accepta dandu-i argumente si totodata presarandu-si raspunsul cu propriile prejudecati.
Daca stau sa ma gandesc bine cred ca ambii sunt atat mandrii cat si plini de prejudecati . Si ma intreb daca acestea nu sunt rodul educatiei lor intr-o societate care impune acestea.
Mr. Darcy si Miss Bennet sunt unul din cuplurile mele preferate si intotdeaua cand am sa recitesc cartea personajele lor vor avea chipurile lui Colin Firth si Jennifer Ehle. Stiu ca s-au mai facut si alte ecranizari ale cartii, insa pentru mine cea mai reusita a ramas cea din 1995. Totul este desprins parca din carte, decoruri, personaje descrise usor caricatural, izul usor dulce amarui al povestii si mai ales un Mr. Darcy perfect interpretat de Colin Firth, care de atunci a ramas unul din actorii mei preferati si a carui evolutie am urmarit-o si in alte filme, despre care am sa va vorbesc cu alte ocazii.
Daca privesc si astazi, in secolul XXI inca suntem condusi de prejudecati, de reguli care nu fac decat sa ne complice existenta. Daca ati trecut prin varsta casatoririi nu cred ca nu v-ati confruntat cu chestiuni financiare, apartenenta la o familie sau alta, ce e mama, ce e tata, piedici puse de parinti care cred ca respectivul sau respectiva nu este buna sau bun pentru progenitura lor. Eu personal mi-am luat portia de critici si (pre)judecati si la randul meu ma fac vinovata de a judeca unele persoane conform propriilor idei.
Si iata de ce un roman scris in epoca victoriana este atat de actual.
Mie imi place povestea de dragoste care incepe firav si care ajunge acolo unde isi doreste cititorul.
Ma face de fiecare data sa cred idealul ca dragostea invinge totul si iese triumfatoare.
0 comments:
Post a Comment