A cincea zi (25 nov 2006) a inceput cu ultramodernul cartier din periferia
nord-vestica a Parisului, La Defence. Aici ne-am oprit la Grande Arche
construit in 1989.
Tot aici se gasesc cladirile CNIT si Quatre Temps. Ne-am plimbat
pe Esplanada unde in completarea aleilor cu copaci se gasesc operele a sase
artisti care pot fi vazute si care constituie un adevarat muzeu in aer liber.
Pentru noi a fost o readucere in prezent, mai ales dupa ce in zilele trecute am
patruns adanc in tainele istoriei si facusem o reintoarcere la trecut. Este un
cartier impresionant prin cladirile inalte de cateva sute de metrii si
arhitectura futurista.
Nu am ramas prea mult pe aici ci am traversat Parisul
pana la Port Dorre, in partea de sud-est a orasului unde ne-am indreptat catre
Acvariul Tropical gazduit in Palais de Port Dorre, o cladire construita special
pentru a gazdui fauna exotica.
Nu mai trebuie sa va spun ca era plin de tanci
cu parinti...... asa ca am incercat si noi sa ne integram in peisaj.......
pestisori de toate tipurile, marimile , culorile, corali in forme cum nici nu
va imaginati, crocodili, o expozitie inedita cu unelte de pescuit din Africa. A
urmat Pace de l’Opera.
Ati auzit de Fantoma de la Opera, e o carte scrisa
de Gaston Leroux, exista si un musical de Loyd Weber si mai multe filme. Cladirea Operei
Garnier si-a inceput existenta in anul 1861 sub ‘bagheta’ lui Charles Garnier.
A fost oficial deschisa pe 5 ianuarie 1875.
Este o adevarat capodopera
arhitecturala a celui de-al Doilea Imperiu. Situata pe o terasa cu sapte trepte
are sapte arcade complete flancate de grupuri sculpturale, incluzand si ‘La
Dance’ de Jean-Baptiste Carpeaux. Pe acoperis sunt doua statui care
simbolizeaza in dreapta Armonia si in stanga Poezia, iar pe cupola este
reprezentat Apolo intre Dans si Muzica. Aceeasi bogatie decorativa o intalnim
si in interior. Aici foaierul principal este o adevarat piesa de decor, bogat
impodobit cu coloane, statui, candelabre, picturi alegorice.
In sala de
spectacole s-a pastrat candelabrul masiv, creat de arhitectul Garnier special
pentru opera. Desi tavanul nu mai pastreaza picturile originale, acestea fiind
inlocuite in anul 1964 de catre Marc Chagal (marturisesc ca as fi preferat
tavanul initial, acesta care se gaseste in prezent nu prea se integreaza in
decorul operei, dar.... gusturile nu se discuta).
Este o cladire ametitoare,
decorata cu oglinzi care pacalesc ochiul privitorului, parca ademenindu-l. I-am
permis imaginatiei sa zboare in acest numit ‘templu al muzicii’. Atmosfera
ametitoare, inselatoare data de sutele de oglinzi si bogatia ornamentelor m-a
facut sa cred ca si in acest loc legendele capata forma. Stiti ca inca circula
vorba ca ar exista un rau subteran care curge sub aceasta cladire. Asa ca de ce
sa nu fi avut drepatate Gaston Leroux in cartea sa ‘Fantoma de la Opera’ ?
Seara am rezervat-o unei promenade pe Champs
Elisees. O vazusem si ziua dar marturisesc, noapte arata de-a dreptul feeric.
Fiind si sambata seara era impanzita de sute si sute de oameni iesiti fie pentru
plimbare, cumparaturi, sau sa petreaca o seara linistita la o cafenea..... erau
cozi imense la cinematografe, restaurante, dar toata lumea se simtea excelent.
Istoria acestei Avenue des Champs Elysees incepe in timpul lui Ludovic al
XIV-lea, cand Colbert a dat un decret prin care Tuileries luau numele de Champs
Elysees.
A sasea zi
A fost o zi de duminica in care am explorat zona
nord estica a Parisului in Cite des sciences et de l’industrie. Daca vreti sa
ajungeti pe jos am sa va scriu exact pe unde am mers noi de la hotelul nostru :
Boul. de Batignolles, Place de Clichy, Boul. de Clichy, Boul. de Rochechouart,
Boul. de la Chapelle numit asa de la Capela Saint-Bernard, Boul. de la Villette
unde se afla Rotonde de la Villette, ramasa din a doua jumate a secolului 18,
construita de Claude-Nicolas si folosita ca oficiu de colectare a taxelor. De
aici incepe Bassin de la Villette cu al sau Quai de la Seine si Quai de la
Loire, loc de promenada si agrement cu cinematografe si restaurante, bazinul se
continua cu Canal de l’Ourcq care se finalizeaza in Cite des sciences et de
l’industrie.
Acesta este un complex de muzee ale stiintei si
industriei care a fost deschis in 1986 si care a inaugurat un nou concept de
muzeu al stiintei. Prin multiplele sale activitati el transporta vizitatorul
printr-o lume a cunoasterii si noilor descoperiri. Aici se gasesc Cite des
enfants loc de joaca pentru copii de la 3 la 12 ani, Cyber-base, Cite des
metiers, Cite de la sante. Dar cel mai interesant loc mi s-a parut Marea Geoda
situata in fata acestui edificiu. Aceasta este o imensa sfera in care se afla
un mare cinematograf care are ecranul situat pe marea bolta a sferei.
Cand am
fost noi rulau urmatoarele spectacole : Objectif Mars – o calatorie fascinanta
pe planeta rosie, Expedition Nil Bleu, spectacol pe care de altfel l-am si
vazut, Forces de la nature, Les dauphins. Trebuie sa va spun ca este
extraordinar sa vizionezi filme in aceasta sala. Spectatorul sta in pozitie semisezanda si are vedere catre bolta sferica
pe care ruleaza filmul. Senzatia care ti-o confera este aceea ca te afli in
mijlocul aventurilor, ca faci parte din spectacol. Filmul despre Nil pe care
l-am vazut prezenta o expeditie de 114 zile a unei echipe de exploratori
condusa de Pasquale Scaturro si Gordon Brown care au traversat 3.260 mile in
josul Nilului traversand Etiopia, Sudanul si Egiptul. Crocodili periculosi, ape
vijelioase, focuri de arma, banditi, temperaturi foarte mari sunt doar cateva
din obstacolele pe catre au trebuit sa le infrunte exploratorii.
Dupa aceasta experienta minunata am parasit acest "Oras" si urmand acelasi drum de la venire, dar pe cealalta parte am avut parte
de noi experiente. Am descoperit ca si in Paris exista piete de tarani unde se
vand produse agricole, pot sa va spun ca sunt altfel decat pietele noastre.
Ceea ce ne-a atras catre acest loc nu a fost marea biserica St-Jacques
St-Cristophe langa care se afla piata ci ‘Marea Galagie’ care venea de acolo.
Da, fiecare vanzator isi striga marfa, Era o aglomeratie ingrozitoare, in
sensul bun, clienti, negustori, carucioare,etc. Tarabe frumos asezate, fructe
si legume de care nu am auzit in viata mea, de toate soiurile si desi era
noiembrie am vazut produse pe care la noi le gasim doar sezonier. Marturisesc
ca ne-a placut marea buluceala de acolo, dar am trecut mai departe si ne-am
continuat plimbarea pe cheiul Sena. Aici oamenii se plimbau, se grabeau catre
piata, stateau pe o patura la soare sau la un picnic, pensionarii jucau
Petanque, joc cu bile, traditional in Franta. Asa ca ne-am oprit si noi sa ne
bucuram de acea zi atat de frumoasa si calda. (va continua)
0 comments:
Post a Comment