A doua zi a inceput cu mult soare si fiind mai odihniti si cu bateriile incarcate, dupa un mic dejun bogat si indestulator am inceput drumul catre o noua aventura de explorare a regiunii Galileii Superioare.
In aceasta zi am urmat cursul raului Iordan catre sau pe cursul izvoarelor lui: Hasbani si Iyon, care vin dinspre Liban, Dan si Banias, care vin de la poalele muntelui Hermon.
Am inceput ziua cu Rezervatia Nationala de la Tel Dan, locul unde gasim raul Dan cel mai mare si important tributar al Iordanului.
Acest loc este impresionant prin bogatia de copaci, plante , flori, fauna. Nu e de mirare ca exista aici un semn catre Paradis,
cu adevarat ai impresia ca locul este ireal. Am avut sansa sa-l vizitam intr-o zi insorita, cand zgomotul curgerii raului Dan si ciripitul pasarilor ne-au insotit de-a lungul explorarii noastre.
Dupa ce am parcurs cararea prin padure, pe langa si peste cursul apei am ajuns la anticul oras israelit Dan, dezgropat de arheologi in 1966. Din stravechiul oras Dan se vad astazi zidurile masive, fortificatii cananite si israelite construite in perioada Primului Templu din pietre de bazalt, am vazut si Poarta Canaanita sau pe alocuri unde s-a pastrat pavajul original din pietre.
Ghidul ne-a spus ca in timpul sapaturilor arheologice s-au gasit numeroase unelte folosite de israeliti. Am vazut si ramasitele templului din Dan, ramas din timpul regelui Ieroboam care a stabilit in orasul Dan un mare centru religios. Altarul (astazi pe locul altarului se gaseste un cadru de fier care marcheaza locul) se gasea in fata unei mari platforme numita inaltime unde a fost ridicat un idol = un vitel de aur.
Din aceasta regiune sa vede la orizont, nu prea departe Muntele Hermonului,pe varfurile caruia am vazut zapada, am inteles ca acolo se gaseste singura statiune din Israel, unde se poate skia.
Am parasit cu parere de rau acele locuri minunate, dupa ce am vizitat si o livada de avocado si drumul nostru ne-a dus mai departe catre alt izvor al Iordanului Banias. Am mers paralel cu granita Libanului si sus pe inaltimile Golan am ajuns la Rezervatia Naturala Banias de la poalele Muntelui Hermon.
Aici ne-am bucurat sufletele cu minunatiile naturii, un cadru mirific cu ape, minicascade, stanca muntelui, flori, gaze, mici animalute sperioase la vederea turistilor si porumbei. Incerc sa-mi inchipui cat de frumos era asezarea antica din mijlocul acestui cadru natural, pe vremea cand oamenii erau mai apropiati de natura.
Denumirea Banias vine de la cuvantul Panias/Paneas/Pameas, Banias fiind datorata pronuntiei arabe. Aici s-a aflat templul zeului Pan – Panaeon.
Prima documentare istorica apare in scrierile lui Xenon din Rhodos, care vorbeste despre batalia de la Panaeon care s-a desfasurat in anul 200 i.Hr intre seleucizi si ptolemei pentru controlul Israelului. Catre sfarsitul primului secol i.Hr. romanii au anexat Banias la regatul lui Irod cel Mare, care a cladit un templu in apropierea izvoarelor in cinstea imparatului roman Augustus. Dupa moartea lui Irod cel Mare, regatul a fost impartit intre cei trei fii ai sai, nordul si Inaltimile Golanului revenindu-I lui Filip, care a ales Banias ca si capitala a regatului sau, redenumind locul Caesarea Philipi, care a ramas asa pana in vremea lui Agripa al II-lea in a doua jumatate a primului secol d.Hr. Din perspectiva Bibliei aici la Banias sau Caesarea Philipi este locul unde Apostolul Petru a primit de la Isus “Cheile Imparatiei” (Biblia, Matei cap. 16:17-19) si tot aici se crede ca Isus a vindecat femeia care avea o scurgere (Biblia, Luca cap. 8:43).
Lasand in urma minunatul Banias, calatoria noastra a pornit-o mai departe catre Muntele Fericirilor, trecand in drumul nostru pe langa Lacul Galileii, unde aveam sa revenim mai spre seara.
Muntele Eremos se crede ca este cel mai probabil loc unde Isus a cuvantat Predica Fericirilor (Biblia, Matei cap.5).
Conformatia reliefului si datele istorice conduc catre aceasta locatie ca Munte al Fericirilor. Aici a fost construita intre 1936-1938 o Basilica. Pe peretii Basilicii, construita octogonal se gasesc scrise versete din Predica de pe Munte, asemeni si pe podeaua frumos decorata. In jurul basilicii se fla o frumoasa gradina, care parca te invita la liniste si introspectie.
Oraselul Taghba. Aici am vizitat Biserica Inmultirii Painilor. Actuala biserică inaugurată în anul 1982 se află în grija călugărilor benedictini germani. Ea se află pe locul unde o societate catolică germană construise un simplu adăpost pentru a proteja ruinele bisericilor anterioare şi în special mozaicurile scoase la lumină de săpăturile arheologice efectuate în anul 1932.
Localizarea de către traditie a minunii inmultirii painilor la Tabga corespunde datelor topografice pe care ni le prezintă Evangheliile; e o zonă pietroasa, aproape complet necultivabila, invecinata de terenuri foarte fertile. E de asemenea o zona solitara in care nu s-au descoperit locuinte care sa dateze de pe vremea lui Isus. Prima biserica ce s-a construit aici dateaza de la sfarsitul secolului al IV-lea, inceputul secolului al V-lea; Nu se stie din ce cauza aceasta biserica a fost distrusa, caci pe locul ei, dupa circa 50 de ani, a fost construita o alta biserica bizantina mai mare. In actuala biserica s-au înglobat, pe cat a fost posibil, elemente ramase de la biserica bizantina din secolul al V-lea.
Astfel se pot vedea mozaicurile bizantine bine pastrate, fiind dintre cele mai frumoase mozaicuri care se pot vedea in Palestina. Motivul principal al mozaicurilor este lotusul, o planta din regiunea Nilului, frecvent intalnita în arta elenistica şi romana. Se mai remarca de asemenea pe suprafaţa mozaicului un nilometru in formă de turn, adică un instrument cu care egiptenii masurau nivelul apei Nilului; literele greceşti care reprezintă de fapt cifrele de la sase la zece indica nivelul anual al apelor. Prezenţa unui nilometru aici se explică prin convingerea raspandită in epoca romana ca cele sapte izvoare provin din albia subterana a Nilului ale carui izvoare înca nu erau cunoscute la acea vreme.
În fata altarului poate fi admirat un mozaic reprezentand un cos cu paini si doi pesti.
Sub altar se vede piatra pe care, potrivit unei traditii care urcă cel putin până în secolul al V-lea, Isus a asezat painile si pestii cand a savarsit minunea.
Am vizitat apoi Biserica Primatului lui Petreu, pe malul Lacului Galileii.
Aici se afla si locul ultimei intalniri din Galileea unde Isus a mancat cu ucenicii peste pe care El insusi l-a pregatit – Mensa Christi.
Actuala capela franciscana a fost construita in anul 1933. Capela franciscana, inchinata Sfantului Apostol Petru, este micuta si zidita din piatra locala, de culoare foarte inchisa. In capatul ei estic, capela isi inalta un micut turn.
De-a lungul peretelui vestic, in exterior, cat si pe celelalte laterale, se pot observa ruinele vechii biserici, zidite in secolul al IV-lea. Ca si veche biserica, actuala capela incorporeaza o mare parte din stanca numica "Mensa Christi", adica "Masa pusa de Hristos". Aceasta isi inalta piatra chiar inaintea Altarului.
Calatoria noastra ne-a condus apoi catre Capernaum, orasul Apostolului Petru si locul de resedinta misionara alui Isus in Galileea. Isus si-a stabilit centrul activitatii sale la Capernaum, nu pentru ca aceasta localitate ar fi putut oferi ceva deosebit, ci pentru simplul fapt ca primii convertiti, Petru şi Andrei, locuiau aici. Isus nu avea o locuinta personala. Foarte probabil ca a locuit in casa lui Petru.
Isus i-a recrutat la Capernaum si din imprejurimi pe cei mai multi dintre ucenicii sai: pe Matei vamesul, pe Simon Petru si pe Andrei, fratele acestuia, care posedau o casa în oraş , pe Ioan si Iacob, fiii lui Zebedei. La Capernaum Isus a predicat si a savarsit numeroase minuni. Astfel, intr-o zi de sambata, mergand la sinagoga, a vindecat un om stapanit de un duh necurat. Iesind din sinagoga, a intrat in casa lui Simon Petru si a lui Andrei, unde a vindecat-o de friguri pe soacra lui Simon; de asemenea, l-a vindecat pe slujitorul centurionului roman, care le-a construit sinagoga Am vazut Casa lui Petru, Sinagoga orasului frumos reconstituita In anul 1921 din resturile gasite in urma sapaturilor arheologice.
Intre sinagoga si Biserica octogonala ridicata peste ruinele Casei lui Petru se pot vedea ruinele unui ansamblu de case, care ne permit sa aflam cum traiau familiile in Capernaum pe timpul lui Isus.
Dupa ce am parasit ruinele Capernaum-ului ne-am indreptat catre Yardenit, Tiberias, pe malul raului Iordan, locul unde astazi se efectuaza botezuri in apa Iordanului pentru pelerini veniti din toate colturile lumii.
Se pare ca nu acesta este locul botezului lui Isus Hristos, insa chiar si asa multi credinciosi de pe meridianele lumii vin aici sa-si reinoiasca vietile print-o noua promisiune fata de Divinitate, practicand botezul prin scufundare , asa cum a fost pe vremea lui Hristos. Se spune ca locul real unde Isus Hristos a fost botezat de Ioan Botezatorul, in Iordan ar fi situat foarte aproape de Ierihon, Marea Moarta si chiar de Ierusalim, deci mult mai in sud fata de Yardenit.
Am incheiat a doua zi de pelerinaj la Tiberias, oras intemeiat în anul 20 d.Hr., și denumit astfel de Irod cel Mare, pentru a castiga favoarea Imparatului Roman Tiberiu. Orasul antic si medieval a fost distrus de cutremure si inundatii, iar astazi aici se ridica o asezare moderna. Aici ne-am plimbat cu barca pe Lacul Galileii / Marea Galileii / Marea Tiberiadei. A fost o experienta placuta sa simtim briza si sa privim orasul Tiberias noaptea.
0 comments:
Post a Comment