A patra zi dupa o prima noapte petrecuta in teritoriul palestinian, la Betleem (numit si “casa painii”), dupa Biblie, locul de obarsie al imparatului David si locul unde s-a nascut Isus Hristos, am pornit la explorarea micului orasel situat la 10 km sud de Ierusalim.
Prima oprire, Biserica Nativitatii,
cea mai veche biserica din Israel, constructia ei a inceput in anul 326 i.Hr. se pare la dorinta imparatesei Elena, sau dupa parerea altora imparatului Constantin I, pe locul care se crede ca s-a nascut Isus. Biserica actuala a fost ridicata in anul 565 de imparatul Iustinian I. Cruciatii au reconditionat-o in secolul XII si in prezent pe peretii bisericii am putut vedea fresce conservate din acea perioada.
S-au gasit si fragmente de mozaic din prima constructie datand de pe vremea imparatului Constantin I.
Este foarte interesanta istorioara despre Usa Smereniei. Accesul principal in biserica se face printr-o usa foarte mica numita “ Usa Smereniei”, care-i obliga pe vizitatori sa se aplece pentru a intra. Se spune ca motivul dimensiunii acestei intrari in lacasul de cult a fost cel de a impiedica paganii sa intre calare inauntru. O alta legenda spune ca usa a fost instalata de catre musulmani in timpul dominatiei lor pentru a le reaminti crestinilor de a se inclina in fata noilor stapani cuceritori. Indiferent de motivatii este cert ca oricine-i trece pragul isi va pleca creștetul in semn de respect si de pretuire. Ghidul nostru ne-a spus ca initial usa era pana la arcada care se vede in imagine, iar cruciatii sau pelerinii intrau in biserica pe cai, asa ca s-a zidit usa in felul care il vedeti pentru a impiedica acest lucru.
Am vizitat Grota Nativitatii cu steaua de argint care marcheaza se pare chiar locul unde s-a nascut Isus.
Biserica Nativitatii apartine mai multor denominatiuni, astfel altarul principal și altarele laterale din partea dreapta sunt folosite de grecii ortodocsi, cele doua altare laterale din partea stanga sunt folosite de catre armenii apostolici, iar catolicii (latinii) folosesc altarul celor trei crai de la rasarit, steaua de sub altarul Nașterii Domnului și grota sfantului Ieronim. Latinii au obținut dreptul de a-și construi o biserica proprie, in stanga Bisericii Nașterii Domnului.
Urmatorul obiectiv Campul pastorilor, localizat in estul Betleemului, in oraselul crestin Beit Sahour. Aici se crede ca pastorii din Evanghelii au vazut steaua ce anunta nasterea Mantuitoruluisi au fost anuntati de inger. Tot aici se crede ca erau si campurile lui Boaz, despre care se scrie in Biblie, Cartea lui Rut, unde au venit vaduvele Rut si Naomi. Rut s-a casatorit cu Boaz si astfel a luat nastere linia ereditara a imparatului David si a lui Isus.
La Campul pastorilor am vizitat biserica romano-catolica construia in forma unui cort de pastori de un arhitect italian
si grota situata sub biserica otodoxa greaca , unde se crede ca era adapostul pastorilor la momentul nasterii Mantuitorului.
Mergand cu autocarul, de multe ori am vazut turme de oi cu pastori si ghidul nostru exclama: “Uite-l pe David”, referindu-se la tanarul David, ce pastea oile tatalui sau pe colinele Betleemului si care avea sa devina Imparatul Israelului.
Am parasit Betleemul, unde aveam totusi sa revenim seara si-n serile urmatoare, la hotel, pentru a explora mai departe tainele Tarii Sfinte.
La 5 km sud-est de Betleem se afla in Desertul Iudeii un deal asemanator unui vulcan numit Herodion sau Herodium.
Aici regele Irod cel Mare a construit la o altitudine de 758 de metri deasupra nivelului marii, o puternica fortareata si un palat care a fost numit dupa numele sau, anume Herodion. Se crede ca Irod cel Mare a si fost inmormantat in acest loc, undeva pe la jumatatea dealului, intr-un mormant special.
Noi nu am vazut acest site decat de la distanta, fiind mometan inchis, insa am sa va spun cateva date despre el. Dealul pe care a fost construita fortareata a fost ales pentru inaltimea lui deosebita, fata de relieful locului, pentru asezarea acestuia, in apropierea vechiului drum spre Marea Moarta, dar si pentru a comemora victoria lui Irod din acest loc, obtinuta in anul 40 i.Hr.
Coplexul fortificat numit Herodion a fost construit intre anii 23-20 i.Hr, pe o suprafata de cinci hectare, pe unul dintre cele mai inalte dealuri din pustiul iudeu. Herodion a fost gandit aproape ca un oras in miniatura, el impartindu-se in doua parti: partea superioara includea o puternica fortareata, zidita in forma cilindrica, iar partea inferioara, asezata la baza dealului, cuprindea palatul, gradinile si restul de cladiri necesare.
Apa necesara orasului de jos era adusa aici de un apeduct, din mai toata regiunea Betleem. Apa necesara fortaretei de pe deal era furnizata de cateva cisterne subterane, zidite in partea nord-estica a dealului, care se umpleau cu apa de ploaie.
Incepand cu anul 1972, profesorul Ehud Netzer, membru al Universitatii din Ierusalim, a condus toate sapaturile arheologice efectuate in Herodion, in special in orasul de jos. In anul 1988, el a scos la lumina o retea de tunele si cisterne, aflata in partea nord-estica a dealului.
In anul 2007, arheologul Netzer a confirmat descoperirea mormantului regelui Irod cel Mare, localizat intr-o cladire monumentala, pe panta nord-estica a dealului Herodion. Desi a scos la lumina cateva parti din sarcofagul de piatra al lui Irod cel Mare, el a continuat cautarile, afland si mai multe dovezi care atesta autenticitatea locului ca mormant al lui Irod.
Am parasit Herodionul catre Ierusalim. Cu o seara inainte l-am vazut zidurile inainte de a ne indrepta catre Betleem. Azi insa intram in perimetrul cetatii vechi si ne incepeam “pelerinajul”.
Ierusalimul este inconjurat de doua vai: Gheena la sud-vest si Chedronul la est.
Se intinde pe doua dealuri despartite de o vale aproape umpluta in prezent, numita Tiropeion. Cele doua dealuri sunt si ele formate din mai multe coline. Dealul dinspre apus al orasului are doua coline: Garebul si muntele Sion; cel dinspre rasarit are trei coline; in ordine de la miazanoapte la miazazi: Bezeta, Moria, Ofel. Valea Chedronului sau valea lui Iosafat a fost rezervata dintotdeauna mormintelor. In partea de sud sunt doua izvoare: Ghihonul si Roghelul. Ele au fost in trecut singurele surse de alimentare cu apa a cetatii.
Valea Chedronului incepe la poalele muntelui Scopus, coboara spre sud si separa orasul (platforma templului si Ofelul) de Muntele Maslinilor. Muntele Sion este marginit la sud-vest de Gheena, iar la est Tiropeionul il desparte de Ofel. Moria, ocupat in intregime la ora actuala de platforma templului. Punctul cel mai inalt este marcat de Stanca Sfanta adapostita de cupola aurita a Moscheii lui Omar. Muntele Maslinilor e cunoscut in partea de nord cu numele de Muntele Viri Galilaei, iar spre sud cu cel de Muntele Inaltarii.
Se intinde pe doua dealuri despartite de o vale aproape umpluta in prezent, numita Tiropeion. Cele doua dealuri sunt si ele formate din mai multe coline. Dealul dinspre apus al orasului are doua coline: Garebul si muntele Sion; cel dinspre rasarit are trei coline; in ordine de la miazanoapte la miazazi: Bezeta, Moria, Ofel. Valea Chedronului sau valea lui Iosafat a fost rezervata dintotdeauna mormintelor. In partea de sud sunt doua izvoare: Ghihonul si Roghelul. Ele au fost in trecut singurele surse de alimentare cu apa a cetatii.
Valea Chedronului incepe la poalele muntelui Scopus, coboara spre sud si separa orasul (platforma templului si Ofelul) de Muntele Maslinilor. Muntele Sion este marginit la sud-vest de Gheena, iar la est Tiropeionul il desparte de Ofel. Moria, ocupat in intregime la ora actuala de platforma templului. Punctul cel mai inalt este marcat de Stanca Sfanta adapostita de cupola aurita a Moscheii lui Omar. Muntele Maslinilor e cunoscut in partea de nord cu numele de Muntele Viri Galilaei, iar spre sud cu cel de Muntele Inaltarii.
Astazi Ierusalimul e format din doua parti: orasul vechi si orasul nou.
Orasul vechi, cuprins aproape in intregime intre zidurile construite de Suleiman Magnificul, pastreaza in el amintirile sacre cele mai semnificative si monumentele cele mai importante ale Vechiului si Noului Testament. Strazile sunt inguste, intortocheate si vesnic aglomerate de pelerini si turisti veniti de pretutindeni. E format din patru cartiere principale: la nord-vest (in jurul Sfantului Mormant) e cartierul crestin; la sud-vest e cartierul armean; la nord-est, pe Bezeta si pe Moria, e cartierul arab musulman, iar la sud-est, dincolo de Zidul Plangerii, e cartierul evreiesc. Orasul nou se extinde in afara zidurilor de la sud-vest, spre nord si nord-est. A cunoscut o crestere continua, incepand cu jumatatea secolului trecut. Edificiile publice comerciale si culturale moderne, strazile largi si hotelurile impunatoare dau Ierusalimului nou infatisarea unei mari capitale.
Orasul vechi, cuprins aproape in intregime intre zidurile construite de Suleiman Magnificul, pastreaza in el amintirile sacre cele mai semnificative si monumentele cele mai importante ale Vechiului si Noului Testament. Strazile sunt inguste, intortocheate si vesnic aglomerate de pelerini si turisti veniti de pretutindeni. E format din patru cartiere principale: la nord-vest (in jurul Sfantului Mormant) e cartierul crestin; la sud-vest e cartierul armean; la nord-est, pe Bezeta si pe Moria, e cartierul arab musulman, iar la sud-est, dincolo de Zidul Plangerii, e cartierul evreiesc. Orasul nou se extinde in afara zidurilor de la sud-vest, spre nord si nord-est. A cunoscut o crestere continua, incepand cu jumatatea secolului trecut. Edificiile publice comerciale si culturale moderne, strazile largi si hotelurile impunatoare dau Ierusalimului nou infatisarea unei mari capitale.
Zidul ce inconjoara cetatea veche a Ierusalimului a fost construit in timpul lui Suleiman. Zidul lui Suleiman are un perimetru de circa trei kilometri. Are inaltimea de 13 metri si e prevazut cu 34 de turnulete. La intrarea pe Poarta Jaffa, pe partea stanga se vad indaratul unui grilaj de fier doua morminte musulmane; potrivit legendei, aici ar fi fost inmormantati cei doi arhitecti pe care Suleiman i-a executat fiindca nu au prelungit zidul spre a inconjura si muntele Sion.
Portile Ierusalimului
Zidul care inconjoara Ierusalimul are opt porti:
Poarta Jaffa sau Poarta Hebronului spre apus. Este una din portile principale ale cetatii vechi, prin care se face legatura cu Ierusalimul nou.
Poarta Noua este la nord. Poarta acest nume pentru ca este relativ noua. La sfarsitul secolului trecut, cand pelerinajele francezilor in Tara Sfanta au luat amploare si cand s-a terminat constructia impunatoarei cladiri destinate gazduirii pelerinilor, Notre Dame de Jérusalem, la coltul nord-vestic al zidului (1889), pentru a evita aglomeratia la Poarta Jaffa, s-a deschis aceasta noua poarta in imediata apropiere a cladirii amintite.
Poarta Damascului se afla de asemenea spre nord. E poarta de acces spre soseaua Damascului, de unde si numele pe care il poarta. Dintre toate portile Ierusalimului vechi e cea mai frumoasa si cea mai impunatoare; un exemplu exceptional de arhitectura apartinand secolului al XVI-lea. Aici bate inima cetatii vechi. Furnicarul de lume care intra si iese pe aceasta poarta ofera la orice ora din zi un spectacol pitoresc, tipic oriental
Poarta lui Irod se afla spre capatul dinspre rasarit al zidului nordic. Este tot opera lui Suleiman Magnificul, iar numele portii urca pana in secolul al XVI-lea, fiind motivat de prezenta in apropiere a fortaretei Antonia, considerata a fi fost palatul lui Irod. Datorita decoratiilor florale sapate in piatra, arabii o mai numesc Bab ez-Zahira, adica poarta florilor.
Poarta Sfantului Stefan se gaseste in partea nordica a zidului de rasarit. Crestinii i-au atribuit acest nume in amintirea primului martir Stefan. E cunoscuta si cu numele de Poarta Leilor, datorita celor patru lei sculptati deasupra portii, stema sultanului egiptean Bibars.
Legenda musulmana atribuie lui Suleiman aparitia leilor deasupra portii: marele sultan ar fi vazut in vis doi lei care il amenintau sa-l sfasie daca nu construieste zidurile Ierusalimului; ceea ce s-a grabit sa faca, acordand leilor care i-au transmis avertismentul un loc de onoare deasupra acestei porti. In sfarsit, poarta mai este numita si Poarta Oilor, datorita faptului ca pe vremea lui Hristos se gasea in apropiere Piscina Probatica sau Scaldatoarea Oilor (in greceste probatike). In fata portii se gasea targul de oi unde erau cumparate oile jertfele la templu; pana in zilele noastre arabii au aici targul de oi. Odinioara oile cumparate erau spalate, conform ritualului, in bazinul de alaturi si apoi erau jertfite la templul ce se afla doar la cateva sute de metri departare.
Poarta lui Irod se afla spre capatul dinspre rasarit al zidului nordic. Este tot opera lui Suleiman Magnificul, iar numele portii urca pana in secolul al XVI-lea, fiind motivat de prezenta in apropiere a fortaretei Antonia, considerata a fi fost palatul lui Irod. Datorita decoratiilor florale sapate in piatra, arabii o mai numesc Bab ez-Zahira, adica poarta florilor.
Poarta Sfantului Stefan se gaseste in partea nordica a zidului de rasarit. Crestinii i-au atribuit acest nume in amintirea primului martir Stefan. E cunoscuta si cu numele de Poarta Leilor, datorita celor patru lei sculptati deasupra portii, stema sultanului egiptean Bibars.
Legenda musulmana atribuie lui Suleiman aparitia leilor deasupra portii: marele sultan ar fi vazut in vis doi lei care il amenintau sa-l sfasie daca nu construieste zidurile Ierusalimului; ceea ce s-a grabit sa faca, acordand leilor care i-au transmis avertismentul un loc de onoare deasupra acestei porti. In sfarsit, poarta mai este numita si Poarta Oilor, datorita faptului ca pe vremea lui Hristos se gasea in apropiere Piscina Probatica sau Scaldatoarea Oilor (in greceste probatike). In fata portii se gasea targul de oi unde erau cumparate oile jertfele la templu; pana in zilele noastre arabii au aici targul de oi. Odinioara oile cumparate erau spalate, conform ritualului, in bazinul de alaturi si apoi erau jertfite la templul ce se afla doar la cateva sute de metri departare.
Poarta de Aur e in continuare spre sud, zidita in zidul de rasarit. Numele s-a nascut dintr-o confuzie cu Poarta Frumoasa. E probabil ca pe vremea templului lui Irod pe locul acestei porti se gasea Poarta Suzei. In forma actuala e construita de bizantini in secolul al VII-lea, dar pe langa boltile bizantine pastreaza elemente irodiene si bizantine. In anul 810 a fost inchisa, lasandu-se doar o mica deschizatura. Cruciatii o deschideau de doua ori pe an: o data la Ziua Crucii si a doua oara in Duminica Floriilor. Interiorul portii, frumos ornamentat, egaleaza in frumusete exteriorul. Poarta de Aur a fost complet zidita de turci in anul 1530. In timpul apostolilor, ea era cunoscuta sub numele de Poarta cea Frumoasa, locul unde Pentru și Ioan au vindecat un olog. Poarta dateaza de pe vremea lui Neemia.
Poarta Magrebienilor sau a Marocanilor, se afla in partea de sud a cetatii. Isi trage numele de la faptul ca in apropierea ei, in secolul alXVI-lea, se afla cartierul arab al marocanilor. Se mai numeste si Poarta Gunoaielor, deoarece zidul din apropierea portii era locul cel mai potrivit pentru locuitorii orasului pentru aruncarea gunoaielor in valea abrupta a Cedronului.
Poarta Sionului sau Poarta lui David spre capatul de vest al zidului sudic, are deasupra o inscriptie care atesta ca a fost construita in anul 1541 de Suleiman. Gaurile provocate de obuze si gloante care se vad in zidurile portii amintesc de luptele crancene care au avut loc in aceasta zona in 1948.
Am inceput descoperirea Ierusalimului de pe Valea Chedronului, unde am vazut mormantul lui Absalon, mormantul lui Zaharia, mormantul fiicei faraonului-sotia lui Solomon si marea necropola evreiasca ce se vede pe Muntele Maslinilor.
Am coborat catre sud unde se afla un mare sit arheologic, unde inca se lucreaza in Orasul lui David. Este punctul de origine al orasului Ierusalim, locul unde Imparatul David si-a stabilit resedinta si locul multor evenimente din istoria biblica.
Ne-am indreptat apoi catre Zidul de Vest (Plangerii) si totodata intrarea in Orasul Evreiesc. Zidul Plangerii este locul din Ierusalim cel mai iubit de evreii din intreaga lume, situat in partea de vest a cetatii, la marginea Muntelui Templului (Moria), este cel mai sfant loc al evreilor deoarece acesta este tot ce a mai ramas din Templul lui Solomon. Termenul de "Zidul Plangerii" apare abia prin secolul al XIX-lea. Acest ultim nume l-a capatat locul din traditia evreilor de a veni aici si a deplange starea Ierusalimului si daramarea Templului Sfant.
Mare parte din zidul lung de 488 de metri este subterana si se intinde in orasul vechi. Zidul are o inaltime de 32 de metri, din care doar 19 sunt la vedere, si cuprinde un numar de 45 de randuri de piatra, dintre care 28 la suprafata solului, iar 17 dedesubt. Primele sapte straturi de piatra sunt asezate inca din perioada lui Irod cel Mare. Urmatoarele patru niveluri de piatra au fost asezate in secolul al VII-lea, iar urmatoarele 14 straturi au fost puse in perioada de dominatie otomana, fiind atribuite lui Sir Moses Montefiore (1866). Ultimele trei straturi au fost asezate de catre Muftii din Ierusalim, inainte de anul 1967.
La principalele intrari spre Zidul Plangerii sunt instalate scanere. Femeile si barbatii intra separat. Pe esplanada din fata Zidului Plangerii au loc, pe langa rugaciuni, evenimente foarte diverse: lunea si joia dimineata se desfasoara ceremonii in timpul carora baietii de 13 ani primesc majoratul religios; vinerea seara, studentii celebreaza, la apusul soarelui, sosirea Sabatului; tinerii casatoriti vin sa se fotografieze, iar copiii din clasa I primesc aici prima lor Biblie. Noi am ajuns intr-o zi de joi si am asistat la desfasurarea ceremoniilor de majorat religios al baietilor, adevarate sarbatori pentru evrei care nu precupetesc nimic pentru a oferi copiilor lor ceremonii cat mai fastuoase.
Exista o foarte cunoscuta practica de a lasa rugaciuni scrise in crapaturile Zidului. Oamenii scriu mesaje cu dorințe, dupa care le pun in crapaturile zidului sperand ca se vor realiza. Credinciosii evrei plaseaza in spatiile dintre pietrele zidului biletele pe care isi scriu dorintele, in timp ce altii se roaga cu voce tare in cele mai diverse limbi. De doua ori pe an, inainte de sarbatoarea Pastelor si inainte de Anul Nou evreiesc (in toamna) cei special alesi se duc la Zidul Plangerii si scot bucatelele de hartie indesate intre crapaturile acestuia, apoi le duc pe Muntele Maslinilor unde le ingroapa. Rabinul si ajutoarele sale scot milioane de bucati de hartie din toate crapaturile zidului, pentru a face loc noilor rugaciuni. Rabinul spune ca ravasele continand rugaciuni sunt sfinte, cum sfinte sunt orice scrieri care contin Numele lui Dumnezeu sau adresate lui Dumnezeu.
In fata platformei Zidului Plangerii se afla o cupola de sticla in care este asezata Menorah.
Ghidul nostru evreu ne-a spus ca este o reconstructie fidela a celei din Templu realizata de Institutul Templului, o organizatie evreiasca ce doreste reconstruirea Templului pe locul sau initial. Fapt ce deschide multe rani si discutii. Deocamdata acest Institut se ocupa printre altele cu reconstituirea diverselor obiecte ale Templului, asa cum este si Menorah, care ar fi facuta din aur in greutate de 42 kg (ne-a spus ghidul nostru evreu).
Ne-am indreptat catre Cartierul evreiesc, trecand pe langa ruinele unui vechi asezamant cruciat, apoi am vizitat ruinele “Casei arse”, ramase se pare de la distrugerea Ierusalimului in anul 70 d.Hr.
Am mers pe “Cardo”, strada romana cu doua randuri de coloane care strabatea Ierusalimul de la Poarta Damascului la Poarta Sionului.
Aceasta strada comerciala a facut parte din orasul ce a aparut in locul Ierusalimului distrus in anul 70 d. Hr. Acest oras se numea Colonia Aelia Capitolina. In prezent complexul restaurat al strazii Cardo cuprinde zona comerciala evreiasca. Reconstituirea s-a realizat pe baza unei harti bizantine din secolul al VI-lea, gasite la Madaba Iordania in secolul al XIX-lea, numita Harta Madaba.
A urmat apoi Biserica Sfantul Marcu. Este inchinata evanghelistului Marcu, deoarece se crede ca e asezata pe locul unde era casa Mariei, mama lui Ioan-Marcu. Biserica apartine sirienilor iacobiti si isi pastreaza fizionomia sa medievala.
Aici se crede ca ar fi localizata camera de sus, locul unde Isus Hristos a spalat picioarele ucenicilor si a avut loc cina Cea de taina. Mai exista in Ierusalim o locatie despre care se crede ca ar fi fost camera de sus, pe muntele sionului, undeva in preajma mormantului lui David. Dar acestea sunt controverse obisnuite in ceea ce priveste locurile sfinte.
Seara am incheiat-o la cumparaturi in Bazarul arab,
unde magazinele cu suveniruri si negustorii ne imbiau care mai de care la cheltuit bani. Am mers si pe strada Mamilla, importanta artera comerciala moderna, situata in afara Portii Jafa.
Daca in timpul zilei soarele a fost stralucitor si ne-a mangaiat cu caldura sa nu pot spune acelasi lucru la venirea serii. Zidurile de piatra ale Ierusalimului nu inmagazineaza caldura zilei asa ca pe seara pot spune ca am inghetat cu adevarat pana a venit autocarul si ne-a “salvat”.
0 comments:
Post a Comment