Calatorie in Israel - A sasea zi 24 martie 2012

A sasea zi  si, din pacate, ultima zi a calatoriei noastre in Israel a inceput cu un soare stralucitor ce a invadat camera noastra de la hotelul din Betleem. Nu v-am spus, dar in Israel lumina soarelui este incredibil de puternica, daca ridicam doar un coltisor al draperiei era suficient sa lumineze toata camera. Ochelarii de soare mi-au fost de un real folos in aceasta calatorie.

Dupa ce ne-am strans bagajele si le-am imbarcat in autocat am pornit in ultima zi de aventuri. Si aceasta zi a fost dedicata tot Ierusalimului. Este interesant cum pe aceasta insula de pamant s-au adunat atatea evenimente, site-uri in care istoria religiilor si a omenirii si-a avut campul de batalie.

Primul obiectiv a fost Domul / Capela Inaltarii aflat pe Muntele Maslinilor care este un loc de inchinare, atat crestin cat si musulman.

 Potrivit traditiei, acesta este locul de pe care Mantuitorul Hristos S-a inaltat la cer. Micuta capela rotunda pastreaza inca o piatra imprimata, se spune cu urma piciorului drept al lui Hristos.

 Ghidul nostru ne-a spus ca urma piciorului stang a fost dusa in Moscheea Al-Aqsa inca din Evul Mediu (unde se spune ca este urma piciorului lui Mohamed ??).

Istoria locului povesteste ca prima biserica ce a fost construita aici, in jurul anului 390, apartine tinerei Poimenia, o crestina evlavioasa de origine romana. Aceasta prima biserica a fost distrusa in urma atacurilor persane din anul 614, urmand a fi restaurata complet de catre Modest. In anul 680, pelerinul Arculf descria bisericuta de pe acest loc drept "o cladire rotunda deschisa spre cer, cu trei usi-portal pe latura sudica a acesteia. Seara se aprindeau cele opt lampi care se aflau in ferestrele de pe latura dinspre Ierusalim." In jurul anului 1150, in momentul sosirii aici a cruciatilor, acestia au reconstruit Biserica Inaltarii. Cruciatii i-au dat o forma octogonala, i-au pus acoperis si i-au fortificat exteriorul. In anul 1198, imediat dupa caderea Imperiului Cruciat, Salah al-Din a oferit biserica la doi dintre succesorii sai. Acestia au adaugat cladirii un acoperis de piatra cu forma de dom si un "mihrab". Inaltarea lui Hristos este recunoscuta in Islamism, cu toate ca aceasta nu este mentionata in Coran. Cladirea a fost folosita pe post de moschee timp de mai bine de 300 de ani. Cladirea a ajuns in ruine pana la sfarsitul secolului al XV-lea. In anul 1620, alaturi de aceasta capela a fost ridicata o moschee si un minaret, intregul loc ramanand in posesia musulmanilor.

A urmat o usoara coborare si am ajuns la Biserica Tatal Nostru – Pater Noster cunoscuta in toata lumea, este o biserica crestina din apropierea Ierusalimului, aflata pe Muntele Maslinilor, spre nord.

 Potrivit traditiilor crestine locale, in pestera pastrata si astazi in incinta, ucenicii s-au adunat in jurul Mantuitorului, spre a-i invata rugaciunea "Tatal Nostru". Rugaciunea aceasta, numita si "domneasca", dupa calitatea de Domn a Celui care a rostit-o intaia oara, este una dintre cele mai puternice rugaciuni crestine. Ansamblul eclesial Tatal Nostru, numit si "Pater Noster", este ridicat pe ruinele unei vechi basilici bizantine, construita de Sfantul imparat Constantin cel Mare. 

Basilica bizantina, numita "Eleona", adica "a Maslinilor", dateaza inca din secolul al IV-lea, ea fiind zidita chiar deasupra pesterii marturisite de traditia mai-sus amintita. In curtea manastirii, pe toti peretii laterali ai curtii, cat si in interiorul bisericii celei mari, se afla placi de ceramica alba inscriptionate cu rugaciunea "Tatal nostru", in mai bine de 70 de limbi.

In anul 1872, pe locul fostei biserici Tatal Nostru, a fost inaltata o manastire romano-catolica. Terenul fusese achizitionat, cu ceva timp mai inainte, de catre Bossi Aurelia, printesa de Tour d'Auvergne, de origine franceza. Mormantul printesei, care a murit in anul 1889, se afla si astazi in interiorul bisericii, intr-un sarcofag de marmura.

Am parasit aceasta biserica pentru a ne indrepta catre un alt loc cu semnificatie crestina de pe Muntele Maslinilor, Dominus Flevit. Biserica numita "Domnul a plans" este o biserica zidita in forma de "lacrima", pe locul unde Mantuitorul Iisus Hristos a plans lipsa de pocainta a celor din Ierusalim.

 Dominus Flevit este o biserica unde slujesc romano-catolicii. Una dintre cele mai noi biserici zidite in Ierusalim, Dominus Flevit isi inalta zidurile deasupra unui loc antic. In momentul in care s-au inceput sapaturile, pentru a se turna temeliile bisericii in forma de lacrima, arheologii au scos la lumina obiecte si temelii datand inca din perioada canaanita, precum si morminte din vremea celui de-al doilea Templu si din perioada bizantina.Locul unde, potrivit traditiei locului, Hristos s-a oprit si a plans pentru istoria Ierusalimului, nu a fost niciodata marcat, pana in perioada cruciatilor. Incepand din aceasta perioada insa, crestinii au inceput sa paseasca in numar tot mai mare in curtea bisericii in forma de lacrima. In anul 1953, cu ocazia construirii unui zid de piatra in jurul locului, zidarii au scos la lumina vechi morminte sapate in piatra. Locul cu pricina a fost excavat si arheologii au aparut la fata locului. Pe locul cu pricina s-a construit o biserica, intre anii 1953-1955. Un vechi mormant, datand inca din epoca bronzului, perioada canaanita, cat si o necropola datand din anii 136i.Hr - 300d.Hr, au fost scoase la lumina. Necropola infatiseaza doua perioade clare de timp, fiecare avand propriu stil de contruire a mormintelor.

De aici se vede panorama Ierusalimului minunata, aceea atat de binecunoscuta din cartile postale: cetatea veche cu zidul estic, Golden Gate, Domul Stancii, Biserica Sfantului Mormant si in departare Ierusalimul modern. 

Am vazut de asemenea un osuar din calcar sau "cutii de oase". 

Evreii nu practicau incinerarea. Inmormantarea avea loc a doua zi dupa deces, obicei dictat si de clima calda. Nu era folosita decat exceptional imbalsamarea dupa moda egipteana. Cel decedat era imbracat in tunica sau in giulgiu si insotit de podobe, iar langa trupul lui puteau fi depuse vase, ofrande sau obiecte de imbracaminte care i-au apartinut. Pentru inmormantare erau folosite pesteri sau morminte sapate in stanca. Desi este atestata inca de dinainte , in perioada irodiana ( sec. I i. Hr. - sec. I d. Hr ) se generalizeaza in Palestina practica numita (ossilegium) , o a doua inmormantare a oaselor intr-un osuar, adica un mic sarcofag de piatra, a carui lungime era dictata de cea a osului celui mai lung al corpului uman, femurul.

Intorcandu-ne la pelerinajul nostru am parasit Dominus Flevit si a urmat o coborare destul de abrupta a Muntelui Maslinilor pe un drum cu piatra alunecoasa, trecand pe langa Cimitirul Evreiesc de pe munte. 

Conform traditiei, ei cred ca primii inviati la venirea lui Mesia vor fi cei din cimitirul de pe Muntele Maslinilor. Jos ne astepta autocarul pentru a merge in partea nordica a Ierusalimului unde se afla Gradina Mormantului si ne grabeam deoarece aici sunt doar anumite ore de vizita.

Locul este minunat amenajat si multi credinciosi protestanti vin aici pentru a sarbatori “Sfanta Cina”, a canta si se ruga.

Indoindu-se de autenticitatea Sfantului Mormant, aflat in Biserica Invierii, in secolul al XIX-lea, un numar insemnat de cercetatori au pornit sa caute adevaratul loc al inmormantarii Mantuitorului, adica mormantul original. Astfel, in anul 1842, cercetatorul Otto Thenius a propus ca loc autentic al rastignirii si al ingroparii Domnului un loc stancos din afara zidurilor Ierusalimului, numit Calvar (Golgota), adica „locul capatanii”. 

Este usor de inteles de ce Mormantul din Gradina este un loc de seama pentru evlavia protestanta: este asezat in afara orasului, langa o stanca ce seamana cu un craniu; seamana cu ceea ce ne-am putea inchipui, citind Evanghelia; este mai usor sa meditezi si sa te rogi in aceasta gradina, decat in biserica aglomerata a Sfantului Mormant, din Ierusalim (locul original). Principalul motiv al alegerii acestui loc drept mormant original este localizarea lui in afara zidurilor Ierusalimului.

 Astfel, locul numit Mormantul din Gradina este asezat in afara zidurilor, in vreme ce Biserica Invierii (Sfantul Mormant) este asezata in Ierusalim. Se stie insa ca, in vremea Mantuitorului, orasul nu era atat de extins ca astazi, motiv pentru care locul ortodox al Sfantului Mormant se afla in afara orasului de atunci. Irod Agripa a extins Ierusalimul intre anii 41-44, in urma acestei schimbari locul rastignirii fiind si el inclus in interiorul zidurilor. Majoritatea cercetatorilor neaga autenticitatea locului numit Mormantul din Gradina. Stanca in care este sapat mormantul (din gradina) a fost folosita pe post de cariera de piatra, in vremea lui Irod Agripa I (37-44).

Dovezile sunt pro si contra iar discutiile sunt si astazi aprinse in legatura cu adevaratul loc al Golgotei si Mormantul.

De la Gradina Mormantului am intrat in Ierusalim pe la Poarta lui Irod si ne-am indreptat catre Via Dolorosa. 

 Situata in Cartierul arab, Via Dolorosa este un drum ingust asemanator cu toate celelalte stradute ale vechiului Ierusalim. Urmand-o se ajunge inevitabil in Cartierul Crestin.

Pe parcursul ei ne-am oprit la Biserica Judecarii / Capela Condamnarii, construita se spune pe locul casei lui Pilat. 

Manastirea Franciscanilor se afla pe o portiune de teren unde se afla fortareata Antonia. Intrand in curtea manastirii, pe partea dreapta, se afla Biserica Biciuirii - a Flagelarii, unde, potrivit traditiei medievale, Isus a fost biciuit. Biserica Flagelarii se afla pe locul capelei cruciatilor transformata de musulmani mai intai in grajd, apoi in atelier de tesatorie, in cele din urma ajungand un morman de ruine. In anul 1838, Ibrahim-Pasa a donat-o franciscanilor. Acestia, cu ajutorul primit de la ducele Maximilian de Bavaria, au refacut-o si au redat-o cultului.

 De cealalta parte a curtii, in fata Bisericii Flagelarii - a Biciuirii se afla Capela Condamnarii, reconstruita de franciscani in anul 1904 pe locul si dupa planul unei vechi bisericute bizantine. 

In pardoseala bisericii se pastreaza cateva dale de piatra din Lithostrotos, in continuarea celor care se vad la Manastirea Ecce Homo de alaturi. Capela Condamnarii si a Punerii Crucii se afla la cea de-a doua oprire, pe Drumul Crucii. Curtea casei lui Pilat din Pont, adica locul numit "Pretoriu", este locul unde a avut loc judecarea si condamnarea la moarte a lui Hristos. Pe ruinele vechii cetati Antonia, acolo unde a fost judecat si biciuit Mantuitorul, s-a inaltat o biserica catolica numita "Capela Flagelarii". Alaturi de ea se afla o cladire mare, cu sali de meditatie si o capela de rugaciune. Aici, in locul numit pe vremuri Gavata - "pardosit cu pietre", statea Pilat sa asculte si sa judece pricinile poporului. Acest loc se afla la o distanta de aproximativ 300 de metri vest de Poarta Leilor.

Via Dolorosa este in prezent un bazar, bazar arab.

 Negustorii isi insira marfurile de toate felurile de o parte si de alta a strazii, este o buluceala de nedescris si chiar trebuie sa fii atent la buzunare deoarece te poti trezi “usurat” de “povara” banilor sau a altor obiecte de valoare. Singura portiune in care Via Dolorosa este linistita se situeaza in Cartierul Crestin in apropierea Bisericii Sfantului Mormant, unde am ajuns iarasi dupa ce am trecut prin interioarele Bisericii Copte

 si ne-am gasit apoi in fata intrarii Bisericii Mormantului. De aici ne-am continuat drumul prin binecunoscutul de acum Suc si am trecut iarasi pe la Poarta Jaffa, de unde autocarul ne-a luat si ne-a dus inapoi la poalele Muntelui Maslinilor pentru a vizita stravechii maslini din Gradina Ghetsemani. 

Numele de Ghetsemani al gradinii, ce tradus ar insemna "presa de ulei", este legat de abundenta maslinilor din aceasta zona, dintre care cativa au crescut cu siguranta din tulpinile celor ce au fost martori la scena biblica a prinderii lui Iisus. Langa Gradina Ghetsemani la baza muntelui se afla Biserica Tuturor Natiunilor din Ierusalim.

 Biserica este cunoscuta sub doua nume intre localnici: "Basilica Agoniei" sau "Biserica Tuturor Natiunilor" - cel de-al doilea este insa mult mai folosit decat primul. Denumirea bisericii vine de la faptul ca a fost construita pe locul unde, dupa traditie, Domnul nostru Iisus Hristos s-a rugat in noaptea prinderii Sale. Numele sub care mai e cunoscuta, anume "Biserica Tuturor Natiunilor", aminteste ca la constructia ei au contribuit mai multe tari. actuala biserica, proiectata de arhitectul italian Antonio Barluzzi si realizata intre anii 1919-1924 la initiativa calugarilor franciscani, are in interiorul ei o bucata din piatra, pe care traditia spune ca Iisus a ingenuncheat sa se roage in noaptea dinaintea Patimilor.

Ziua s-a incheiat dupa apusul soarelui, cand Ierusalimul a inceput sa zumzaie dupa linistea Sabatului. Treptat magazinele si restaurantele au inceput sa-si deschida usile si sa-si primeasca clientii. Ne-am plimbat dupa apus in orasul nou, modern pe strada Ben Yehuda, importanta strada pietonala din centrul Ierusalimului nou. 

Este considerata centrul plin de viata al Ierusalimului. Este locul unde “ne distram la Ierusalim”, fiind foarte binecunoscuta zicala ca “la Ierusalim ne rugam si la Tel Aviv ne distram”, iata insa ca Ierusalimul modern ofera si el locuri de distractie. Cele mai multe afaceri de aici sunt pentru turisti, magazine cu souveniruri, bijuterii, cafenele, restaurante. Poti intalni muzicanti ambulanti si alte forme de axprimare a artei. 

Dupa o ultima promenada a trebuit cu parere de rau sa ne luam ramas bun de la Ierusalim si Israel si ne-am indreptat catre aeroportul Ben Gurion din Tel Aviv de unde urma sa luam avionul catre casa.

Experienta Israelului a fost unica, pentru mine. Senzatia care am avut-o la intoarcere a fost ca am trait intr-o saptamana cat in trei. Locurile vazute, informatiile acumulate au dat acestei calatorii farmecul ei unic. Au fost noutati dar in acelasi timp am avut ocazia sa vizitez locatii despre care doar citisem si surpriza recunoasterii inainte ca ghidul sa ne spuna ce se afla acolo a fost extraordinara. In cautarile mele despre Biblie, religie, istorie am inteles de ce cercetatorii spun ca veridicitatea Bibliei este argumentata istoric si arheologic, printre altele. Intr-un fel am fost ca Toma necredinciosul, care si-a primit dovezile palpabile. Tara Israelului poate fi considerata Pamantul Fagaduintei asa cum le-a fost data evreilor de Dumnezeu, insa este o tara a fagaduintei pentru ca oamenii harnici si destoinici care o populeaza o fac sa fie asa.

M-a impresionat foarte mult cum fiecare palma de pamant arabil este utilizata la maxim si agricultura din Israel se face in conditii climatice vitrege. Am vazut campuri cultivate, suprafete uriase acoperite de sere si plantatii extinse de fructe exotice, curmali,etc. Si agricultura practicata in Israel nu este doar pentru folos local, se si exporta foarte mult. Ca o forma de organizare a muncii, pentru a nu exista oameni fara capatai, “boschetari” cum le spunem noi, exista un fel de lagare de munca, numite kibuturi, unde orice om fara casa, familie poate intra si are de munca; i se asigura hrana, un acoperis si tot ce are nevoie pentru un trai decent, o data pe an are concediu si primeste bani ca sa se duca in concediu, dar niciodata nu i se dau salarii.

Am aflat despre sistemul de irigare “cu picatura”, prin care s-a studiat necesarul de apa pentru fiecare planta prin furtunase care se gasesc in jurul fiecarui copac, floare, planta de orice fel sub ghidaj electronic se asigura apa. Apa este un element scump si foarte pretuit in Israel. Apa dulce se obtine de cele mai multe ori prin desalinizarea apei din mare si aceasta cu costuri foarte mari.

Este o realitate ca in Israel arabii traiesc separat de evrei. Diferenta de cultura si civilizatie este marcanta. Nu mi-au placut orasele arabe. Sunt dezorganizate, murdare si fara noima. Nu te simti in siguranta acolo. Spre deosebire de zonele locuite de evrei. Curatenie, organizare, prosperitate acestea sunt cuvintele care le descriu. Acolo este o lupta continua pentru teritorii, despre care vedem aproape zilnic cate ceva la televizor. Evreii de-a lungul istoriei au fost alergati si hartuiti oriunde s-au dus si nici in Israel nu sunt linistiti. Stau permanent sub amenintarea distrugerii. Sunt o oaza intr-o lume araba, musulmana care face toate eforturile sa-i alunge de acolo.

Am vazut bineinteles pe strada tineri cu arme, civili sau in haina militara, deoarece in Israel baietii fac trei ani de armata iar fetele doi ani. Eu nu m-am simtit in pericol in Israel. Bineinteles ca acolo, fiind zona de razboi oricand pot sa se intample evenimente neplacute, insa multumesc lui Dumnezeu, calatoria nu ne-a fost umbrita de asa ceva. Sunt convinsa ca as vrea sa mai merg cel putin o data in Israel.

Ierusalimul este cred punctul de atractie principal. Un izvor nesecat pentru istorici, arheologi. Se spune ca Ierusalimul are cel putin 30 de orase asezate unele peste altele, iar munca de cercetare si arheologie este deschisa oricarui istoric sau arheolog din lume; bineinteles ca tot ce se descopera apartine Israelului.

          Calatoria in Israel a fost deosebita de orice alta calatorie in afara Romaniei din cele ce le-am facut. Am trecut prin zone verzi, roditoare, mi-au ars talpile nisipurile desertului Iudeii, am urcat pe inaltimile Masadei, am plutit in Marea Moarta la 400 de m sub nivelul marii, am mers cu vaporasul pe Marea Galileii, am mers cred cel putin uneori pe urmele pasilor lui Isus Hristos, ale regilor din vechime, ale apostolilor, cruciatilor si ale atator altor pelerini. Nu m-am dus in Israel ca pelerin religios, insa inevitabil ceva din sacralitatea locului m-a impins spre mai multa cercetare si introspectie. Daca aveti curiozitatea explorarii si cunoasterii, daca va place sa descoperiti lumea asa cum este ea cu bune si cu rele nu ocoliti Israelul. Daca sunteti religiosi mai mult ca sigur ca vi se va intari credinta, daca nu sunteti religiosi aveti sansa sa deveniti. Este adevarat ca multe din locurile sfinte nu se stie daca sunt locatiile exacte ale evenimentelor ce le comemoreaza, insa se stie ca in acele perimetre, undeva, evenimentele biblice chiar s-au petrecut.